Chelnerii, sînt, de fapt, adevărații patroni

Restaurantele din Bacău, la pămînt

Odată cu venirea verii, mai toate barurile, restaurantele, pînă și fast-food-urile din Bacău și-au făcut terase. Ce-i drept, priveliștea este minunată. Dar „tratamentul” lasă mult de dorit. Pe cît sînt de ochioase terasele, pe atît de slabă este servirea, ceea de dovedește că zicala „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul” este valabilă și în acest caz. Chelnerii sînt tot timpul pe fugă după bacșișuri și uită că pentru asta trebuie să-l trateze pe client cum se cuvine. Un raid efectuat zilele trecute la cîteva terase din oraș demonstrează că acestea, și așa puține, au mari deficiențe în ce privește calitatea serviciilor.

Prima terasă la care am poposit a fost cea de la Subway. în prima zi am avut ca și chelner o fetiță, puțin cam neîndemînatică. Ne-am așezat la una dintre mesele terasei și am așteptat. Imediat, de la o masă alturată a venit o domnișoară brunetă și ne-a întrebat ce dorim. Am cerut un meniu, pentru că nu aveam cum să comandăm fără să știm oferta. Deși venise pentru a doua oară la noi la masă, cu meniul, nu a observat că pe masa mică și rotundă încă se mai găseau rămășițele de la ceea ce serviseră ultimii clienți. I-am cerut noi să ne șteargă masa, lucru ce nu prea i-a convenit.
Comanda, însă, ne-a fost adusă repede.
Am trecut și a doua zi prin același loc. Am găsit o altă chelneriță, o fată fîșneață, cu un zîmbet pînă la urechi. Nu ne-a lăsat nici să ne așezăm bine, că ne-a și adus un meniu. Ne-a spus că o cheamă Izabela și ea ne va servi. Și, deși încercam să vedem neregulile, am fost obligați să ridicăm pălăria. Un singur lucru nu ne-a plăcut: pizza pe care ne-a adus-o mai avea nevoie de ceva ingrediente esențiale, cum ar fi carnea.

La Old Fogy, mîncarea o stabilesc tot chelnerii

După cîteva ore ne-am mutat la o terasă alăturată. Terasa barului Old Fogy. Aici am fost serviți de niște băieți care ba știau regulile, ba le uitau. Am avut supriza să ni se încurce comanda atît la băuturi, cît și la mîncare. Am cerut și aici de mîncare și am specificat că vrem fără anumite ingrediente. Bineînțeles că am primit mîncarea „full – option”, și nu cum am cerut-o. Și, după cum spun unii, ar trebui să ne declarăm mulțumiți. Pentru că, dacă te duci într-o zi mai răcoroasă, chelnerii uită să mai treacă și pe la clienții de pe terasă. Poți să stai „uitat” minute în șir pe scaunele amplasate pe trotuar, fără ca cineva să te bage în seamă. Iar dacă vrei totuși să rămîi pe terasă, ori alergi după chelnerul uituc, ori pleci mai departe.

La Corleone e bine să nu pui întrebări despre meniu

Următorul restaurant, Corleone. La terasa acestuia am fost întîmpinați tot de un chelner. De fapt, acesta am crezut noi că-i rostul lui acolo. După ce am așteptat cîteva minute bune să fim serviți, am început să-i facem semne. Chelnerul părea chiar deranjat de întrebările nostre despre meniu. Și a devenit cu adevărat supărat pe noi, atunci cînd i-am cerut să ne schimbe scrumiera mai des.

Ce se întîmplă cînd băiatul de la bar uită să schimbe paharele?

Una dintre terasele la modă în oraș este cea de la Poison. Prețurile destul de piperate nu-i sperie pe cei dornici să mai stea la povești în oraș, cu prietenii. în meniu găsești și băuturi la tarife mai mici, dar care mai niciodată nu sînt și în frigidere. în plus, comanda clienților care stau la terasă nu este literă de lege pentru chelneri. Un amic care comandase un cognac a avut surpirza să constate că băutura pe care i-a adus-o cheltenul este lichior din categoria celor cu multe zerouri. „V-am adus altceva, pentru că băiatul de la bar nu a mai schimbat paharele”, s-a justificat chelnerul îndrăzneț, fără să dea alte detalii.

Orchestra de la Parc alungă clienții

Dacă ești mai romantic și vrei să stai la terasa din mijlocul parcului, șansele sînt foarte mici. Și asta pentru că programul afișat la intrare nu se potrivește niciodată cu socoteala chelnerilor de la Savoy. în mod normal, aici ar trebui să intri la terasă pînă la ora 22,00. Dar sînt zile în care la ora 21,15 porțile de la intrare sînt zăvorîte, iar chelnerii îți aruncă peste gard, cu un tupeu de nedescris, că „nu-mi faceți voi, mie, programul”. Așa că singura alternativă care îți rămîne este să te duci la terasa de la Parc. Numai că faima de care se bucura cîndva cea mai frecventată terasă din oraș a cam devenit amintire. La ceas de seară ești întîmpinat de doi agenți de pază care își etalează ostentativ mușchii lîngă poarta de la intarre. Poți crede că e loc minat și pleci sau, dacă ești mai îndrăzneț, te aventurezi pe terasă. Chelnerițe stîngace vin să ia comanda, iar atunci începe interogatoriul. Aici nu au fost niciodată meniuri, așa că mergi pe mîna domnișoarei sau pui întrebări pînă te saturi, de-ți piere pofta de toate. Iar cînd vine nota de plată, ai surpriza să constați că nu degeaba lipsesc meniurile.
Dar „sperietoarea” terasei de la Parc nu sînt nici prețurile piperate, nici scaunele incomode, ci orchestra. „Altădată mergeam cu mare plăcere în parc, la o bere. Dar acum e o terasă de pensionari, unde orchestra îți face viața amară”, spune o cunoștință care a locuit în zona parcului, dar care spunea, cu mîna pe inimă, că nu ar mai da prea curînd pe acolo.

La Jolie, bere la temperatura de-afară

Din categoria barurilor de fițe este și terasa de la „Jolie”, situată în apropeirea bisericii Sf. Neculai. E un alt loc de întîlnire al „greilor” din oraș. Sau al fetelor singure care ies la agățat „pe centru”. Dacă rămîi mai tîrziu la terasă, dai nas în nas cu vedete din lumea fotbalului sau alte VIP-uri din oraș. Fotbaliștii Cristian Ciocoiu sau Andrei Cristea trag destul de frecvent aici. Dar asta nu înseamnă că terasa n-are, și ea, „bube”. La 30 de grade, ai surpiza să constați că berea pe care ai comandat-o nu este decît la temperatura de afară, iar cheltenița, șmecheră, nu îți spune asta decît după ce desface berea, ca nu cumva să se epuiezeze cu prea multe drumuri.

Parcul Trandafirilor: una scrie în meniu, altceva e în frigider

Dacă fugi de la serviciu să bei o bere în oraș, poti să te refugiezi la terasa de la parcul Trandafirilor. Pentru că, deși în buricul tîrgului, amplasarea arbuștilor ornamentali face ca ea să fie, cît de cît, ferită de ochiul vigilent al șefului. Numai că nici aici socoteala din meniu nu se potrivește cu cea din frigider sau din bar. Un ness frape nu-l poți servi decît ziua, pentru că seara chelnerul ridică, întrebător, din umeri, cînd aude de așa o cerere. âți mai rămîn ceva alternative, dar nu foarte diferite de ceea ce găsești la orice altă cîrciumă din oraș.

Locul unde mesele sînt doar pentru șmecheri

La categoria distracțiilor în aer liber, la mare căutare este în această perioadă discoteca „Marinarul”, de la Insula de agrement. Este locul spre care, la sfîrșit de săptămînă, roiesc toate mașinile super din oraș. Oricum, dacă te duci acolo ca orice muritor de rînd și vrei să stai la o masă, nu ai nici o șansă. Gășești o masă liberă, care nu este rezervată, și te așezi, între două reprize de dans. Dar ești ridicat în doi timpi și trei mișcări de chelneri sau chiar de patroni. Pentru că ori vin amici, ori gradați sau alți „grei” din oraș care trebuie tratați așa cum se cuvine. Nu contează că prețul unei beri este același și pentru clientul de rînd, și pentru cei „de seamă”. Cei din urmă au cîștig de cauză în fața clienților simpli. Așa că nu-ți rămîne decît să stai în picioare și să te sprijini de pereți. Altfel, poți să te distrezi, să înveți să dansezi latino cu Wilmark sau să te bînțui pe ritmuri house. Dar nu ai șanse să stai a la o masă, fie ea și liberă, pentru că totdeauna se găsește cineva important să-și facă apariția și ești luat pe sus. Nu-ți rămîne decît să te duci acasă, unde nervii nu-ți sînt puși la încercare, nu pleci cu buzunarele golite și nici nu ești tratat ca un neica nimeni, doar pentru că nu cobori dintr-o mașină luxoasă sau nu ești amic cu patronul. (Costinela BREAHNĂ, Alexandru COVACI)descris, că „nu-mi faceți voi, mie, programul”. Așa că singura alternativă care îți rămîne este

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!