O petrecere la iarbă verde, cu grătar de batal frăgezit în baiț, nu merge „animată” cu orice soi de vin. Cunoscutul chirurg băcăuan Vasile Palade are despre aceasta o întreagă teorie. Ne-a demonstrat-o, de curînd, cînd a predat șefia Lions Club Bacău, după ce și-a chemat la supușenie frații timp de un an. A bătut palma cu noul președinte, Ioan Viorel Rați, și a organizat ședința clubului în aer liber, între livezile societății Fructex administrată de acesta. Lume bună, subțire, s-a adunat la ceremonia de înscăunare a noului șef. „Ceremonie” e, însă, un fel de a spune, pentru că leii băcăuani au dat jos costumele țepene și cravatele și au venit – cei mai mulți, cu consoartele – să vadă și ele ce înseamnă viața de leu, la blugi și adidași, la tricou și sandale. Să prindă curaj, leii s-au încălzit mai întîi cu un „rachiu adevărat”, de mere, fabricat chiar la Fructex. Au ascultat, voioși, raportul fostului președinte și au aplaudat entuziasmul celui nou, dar cînd au scăpat din ședință n-au rezistat ispitei de a degusta unui păhărel de vin gălbui, cu buchet viguros, catifelat, bun și sec, bun și șpriț, dar cu un singur defect: cam puțin, tocmai cînd s-au încins grătarele pentru ciosvîrtele de batal, pulpițele de pui tăvălite prin mujdei și micii voinici.
Bidoanele de cinci litri s-au topit ca prin farmec. Cu spirit de întreprinzători, cîțiva au găsit o soluție de avarie și au făcut, în ultimul bidon, tot ce mai era, șpriț de-a gata. „De unde-i vinul, cine l-a adus, cum se numește podgoria?” – am întrebat noi, invitații lionezilor. „E producție proprie, domnilor!” – s-a arătat între noi, volubil și vioi, doctorul Palade. „E vinul casei, pe care îl beau în fiecare an numai cu prietenii – a spus chirurgul. Aleg strugurii de la producător ca cea mai tare precupeață. Nu fac mofturi la preț, dau cît mi se cere, dar pun și eu o condiție: dacă am găsit un ciorchine sub stas întorc toată marfa, o refuz pe loc. Nu plec după ei departe, prin podgoriile vestite, găsesc ce-mi place pe aici, pe la noi”.
Vasile Palade a învățat să facă vin singur. Nu face mult, cam 350 – 400 de litri pe an. A ținut cont de tehnologie și a îmbunătățit, an de an, cîte ceva. A ajuns la o rețetă „de aur”, la o combinație de soiuri anume. „Echilibrez calitățile soiurilor – a precizat pasionatul vinificator. Fiecare soi vine cu savoarea lui. Cupajele sînt recunoscute de cunoscători. Dar un secret anume îl dă și modul în care păstrezi vinul. Butoaiele de lemn au aportul lor la înnobilarea vinului, însă pentru vinul de casă, în cantități mici și băut de la an la an, păstrarea în damigene de sticlă e sfîntă. Și mai e un secret: dopul. Am ajuns la concluzia că dopurile de cauciuc îți asigură succesul. în rest, hai noroc și să mai bem un vin de-al meu și la anul!”. (Petru DONE)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.