Chiulim pentru că sîntem stăpîni pe timpul nostru

„Chiulul”, nu face parte, cum cred cei mai mulți, din argoul elevilor, ci este folosit și în documente oficiale (cum ar fi Regulametul școlii). Deși uneori nu acesta este sensul pe care adolescenții vor „să-l lase”, întrucît respectă suficient școala, continuă să chiulească, fără a se gîndi la alte implicații.

Cu toate măsurile luate de administrațiile școlilor, chiulul continuă să facă parte din orarul zilnic al elevilor. Să vedem ce au adolescenții de spus în legătură cu absețele nemotivate. Irina, elevă a Colegiului Național ” Gh. Vrănceanu”: ” Motivul cel mai frecvent și mai serios este insuficienta pregătire pentru disciplina respectivă, de la care preferăm să lipsim, apoi ar fi lipsa de interes pentru obiectul respectiv, plictiseala.” „Uneori anturajul ne-o cere. Vine Andrei și spune că face cinste, sau Laura e singură acasă, și cum să refuzăm noi o asemenea ofertă?”, spune și Mara M. Uneori, însă, chiulul poate fi și instructiv, căci, afirmă Cristina D.: „Chiulim de la o oră lipsită de interes pentru a ne învăța pentru următoarea oră, pentru o lucrare sau o eventuală ascultare”.

„Chiulim pentru că suntem stăpîni pe timpul nostru”, afirmă zîmbind Mihaela A.. Aici ar fi multe de comentat, dar fiecare are dreptul la libera interpretare. Au mai fost și alte scurte precizări la întrebarea „De ce chiulim?” cum ar fi: „de proști” sau „din plăcere”.

„Nu chiulim. Folosirea verbului la plural ar însemna o generalizare nedreaptă. Există și anumite diferențe de nuanță: chiuluri nevinovate, întîmplătoare, dar mai grave sînt chiulurile vicioase, aproape de patologic: a chiuli de dragul chiulului” , precizează Sorana. Diana, mai visătoare, motivează chiulul „din dorința de evadare din limitele propriei conștiințe”. Cei mai serioși elevi au un motiv extrem de simplu și logic: „Nu chiulesc pentru că nu am motive. Ar însemna un absent nemotivat. De ce să mă complic inutil?”

Motive există din plin, cît despre soluții…nu există prea multe de spus. Doamna profesoară Cărare de la Colegiul Național „Gh. Vrănceau” a ajuns la o concluzie: „Ne autoconvingem de faptul că școala e necesară. E important să știi să găsești acel ceva bun și frumos în tot, dar să știi să-l folosești atunci cînd ai nevoie de el. O oră lipsită înseamnă că ceva din viața ta, un detaliu va lipsi. Ceva este pierdut”. Doamna profesoară Gîrbea completează: „elevul nu-și dă seama de importanța orei, de lucrurile noi pe care le poate afla, căci fiecare oră cîntărește ceva în bagajul lor de cunoștințe. Școala te învață un lucru foarte important: cum să înveți. Un om care se respectă, învață toată viața. Cît despre noua societatea globalizată, aceasta cere și are nevoie de oameni tot mai culți și mai bine pregătiți profesional. Copilul care nu și-a învățat lecția ar trebui să aibă curajul să-și asume consecințele. O notă mică l-ar mobiliza și elevul trebuie să știe cum să o folosească în favoarea lui”. Acest tip de mobilizare nu este însă general valabil, dar indulgența, păsuirea din partea profesorului, are de puține ori un efect benefic asupra adolescentului.

Motivate sau nu, chiulul tot chiul rămîne. Chiar dacă unii chiulesc pentru că „au alergie la unii profesori”, sau au avut noaptea trecută visuri prevestitoare de rău: lucrări neașteptate, ascultări intempestive ori teama de eventuale crize de isterie ale profesorilor, chiulul rămîne totuși necesar în anumite condiții binecunoscute adolescenților. Altfel, ce farmec ar mai avea viața de licean? (Ioana PAVEL)