De cum pătrunzi în incinta companiei I-a a Comandamanetului Județean de Jandarmi, intri într-o altă lume. Se simte mirosul disciplinei la fiecare pas, numai că larma este mai mare decît în alte unități militare. Motivul: aici sînt crescuți și instruiți cîinii de pază și de urmărire ai Companiei de Pază și Ordine a jandarmilor militari. Sînt numai din rasa ciobănesc german. O scurtă vizită în sectorul cuștilor te trimite direct într-o larmă de nedescris. Cuștile parcă sînt trase la indigo, nici una mai mare sau mai mică. În cuști, animalele se învîrt agitate și se apropie de porți, doar-doar instructorul lor le va scoate afară. Încet, încet larma se mai popolește. Doar unul dintre cîini, lățos și fioros, stă gata să rupă grilajul cuștii de fier și să-i facă ferfeniță pe intruși. Aflăm că îl cheamă Ulise și că este unul dintre cei mai agresivi cîini de pază. „Este folosit numai pentru însoțire, tocmai datorită temperamentului său. Un astfel de cîine nu poate fi folosit în nici un caz la serviciul de urmă, unde în momentul în care a găsit urma trebuie să te atenționeze discret sau chiar să se așeze pe labe în fața obiectului. Un cîine agresiv este tentat să distrugă, deci la urmărire este repartizat întotdeauna un cîine echilibrat”, spune plutonierul adjunct Ion Munteanu, instructorul cîinilor de serviciu de la Compania de Pază și Ordine. Este singurul care poate intra în siguranță în cuștile absolut tuturor cîinilor. Este cel care i-a preluat de mici, le-a făcut evaluarea și i-a îngrijit și din punct de vedere medical, pentru că plutonierul este de formație profesională tehnician veterinar. „Mă ascultă, îmi și execută comenzile, lucru care nu se poate spune în cazul unui conductor care îi dă o comandă altui cîine decît cel cu care face echipă. Dar eu știu că ei îmi ascultă ordinele ca un robot, nu sînt deloc atenți la ceea ce fac și nu se concentrează. Îi văd după cum își caută din priviri stăpînul, sau chiar își îndreaptă capul în altă parte. Ca și cum mi-ar executa comenzile în joacă. Ori, un cîine de serviciu numai la joacă nu trebuie să fie atent, ci să perceapă ordinele care i se dau”, spune Munteanu.
Ca să se formeze o echipă este nevoie de afinitate din partea ambelor părți. Omul trebuie să fie iubitor de animale și destul de puternic încît să se impună în fața animalului. De partea cealaltă, cîinele trebuie să-i recunoască instructorului calitatea de șef și să renunțe la reflexele necondiționate cu care s-a născut, în favoarea celor condiționate, impuse de om prin dresaj. Uneori acest lucru nu se întîmplă. Cele mai multe cazuri de incompatibilitate au existat cînd conductorul sau instructorul unui cîine a fost militar în termen și a terminat armata. În astfel de cazuri, cu o lună înainte de lăsarea la vatră, este introdus noul instructor de către cel care urmează să plece. De obicei tînjesc după primii lor stăpîni cam două săptămîni, dar se împacă cu noii instructori și ajung să-i iubească la fel de mult. „Sînt însă și situații deosebite, cum a fost cel al Urmei, cel de-al doilea cîine pe care îl am în grijă. În urmă cu un an și jumătate, Ion Dulcinatu, conductorul Urmei, sau Lady, cum o alintăm noi, a terminat armata și a plecat. A fost numit un alt băiat, care nu a reușit să se apropie de ea cu nici un chip. Atunci m-am ocupat eu însumi de Urma, pentru că oricum o cunoșteam de cînd am adus-o în unitate, îi știam obiceiurile și slăbiciunile și astfel m-am făcut cu cel de-al doilea cîine de serviciu. Nu am mai dat-o pentru că nu s-ar mai fi acomodat cu nimeni altcineva. Sau ar fi facut-o, dar ar fi fost ceva mecanic”, relatează Munteanu.
Durata de serviciu a unui cîine este de șapte ani, dar trebuie să ținem cont de echivalența de vîrstă între cîine și om în sensul că un cîine de zece ani este echivalentul a 56 de ani la oameni. Deci un cîine este scos „la pensie” cam după aceeași perioadă de activitate ca a oamenilor. „În medie, un cîine lucrează șase-opt ore pe zi, dar în funcție de situație stau și 12 ore. Ceea ce trebuie să se știe este că ei lucrează cu reală bucurie pe teren, că nu suportă rutina și vor să fie scoși măcar la antrenament în fiecare zi. Iar dacă își schimbă locul, randamentul este maxim. Se revine la primul obiectiv cam după a patra zi”, ne spune și lt. Sorin Hodoroabă, comandantul companiei de Pază și Obiective de la Comandamentul Județean de Jandarmi (CJJ). Că lucrurile stau așa ne-o dovedește și nerăbdarea de care dă dovadă Ulise, aprigul cîine, atunci cînd este scos din cușca sa. Aproape că-și dărîmă instructorul, un jandarm micuț de statură. „Ulise are trei ani și îl am de la început, de cînd a fost adus aici. Am făcut împreună predresajul aici și apoi am fost la Școala de dresaj de la Sibiu, unde am stat patru luni. A terminat cu media 9,75. Sînt mîndru de el și sîntem foarte apropiați”, ne-a povestit instructorul lui, Ionuț Nechita.
Între timp, în cuști a reînceput agitația și larma. „Se apropie ora mesei, iar cîinii știu lucrul asta. Primesc mîncare gătită, iar aprovizionarea se face la fel ca pentru oameni, fără nici o diferență. Un cîine are o rație zilnică de 500 de gr. de carne, 200 gr. de mălai, 200 gr. de pîine, 20 gr. de ulei și 200 gr. de legume proapete sau conservate, în funcție de anotimp. Asta în afară de medicamente, vaccinuri și alte utilități de care dispune fiecare animal”, ne-a mai relatat Hodoroabă.
Pe lîngă toate acestea, regulamentele militare sînt puțin diferite pentru conductorii de cîini de serviciu. De exemplu, nu numai că nu este indicat să salute cu mîna la chipiu, dar este chiar interzis, pentru că în acest caz cîinii ar putea interpreta gestul ca fiind o comandă de lătrat. De asemenea, pasul de defilare nu se bate, doar se mimează, pentru că există riscul să fie rănit cîinele care merge lîngă picioarele instructorului. „Cîinii de serviciu fac parte integrantă din serviciul de pază și ordine. Se lucrează numai în echipă, iar aici se observă echipa în adevăratul sens al cuvîntului. Omul și animalul se înțeleg din priviri, ceea ce este atributul esențial al unei astfel de patrule. De altfel, calitatea echipelor mixte băcăuane a fost recunoscută și la nivelul ministerului nostru. Instructorul Ion Munteanu a primit medalia națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a pentru merite deosebite, iar cîinii au luat cam tot ce a fost posibil pe la concursurile de gen din țară la urmărire”, a încheiat lt.col. Mihai Hurmuzache, șeful Statului Major General al CJJ Bacău. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns