Primul pas și de multe ori cel mai greu de făcut este obținerea autorizației de vînătoare. În general, autorizația la căprior se acordă individual, contra unei taxe de recoltare, care diferă de la o asociație la alta. Autorizația se acordă pentru o perioadă de timp, în general 2-3 săptămîni, pe un anumit fond de vînătoare Aici, vînătorul va trebui să contacteze obligatoriu paznicul de vînătoare, împreună cu care se va deplasa în fond în vederea recoltării exemplarului dorit. De regulă, cei care pornesc la o vînătoare de căprior nu sînt începători în ale vînătorii, dar pentru marea masă a practicanților trebuie să punctăm cîteva repere:
1. Echipamentul trebuie să fie comod, adaptat condițiilor meteo, fără a uita totuși în raniță o pelerină de ploaie, o șapcă de soare și o alifie contra țînțarilor.
2. Pînda la căprior se face, de regulă, în orele de dimineța devreme (este recomandat ca cel tîrziu la 5 – 5.30 să fim în pădure), sau în orele crepusculare ale apusului de soare (atenție – nu noaptea!)
3. Înaintea începerii alergatului, căpriorii își respectă cu mare punctualitate trecătorile și locurile de hrănire preferate (liziere, poienițe, pășuni, etc ).
4. Perioada alergatului implică mai mult hazard în găsirea exemplarelor capitale în locațiile din fond.
5. După încheierea rutului, căpriorii revin la vechile obiceiuri, dar cu mai multă prudență și preferă deplasarea la lăsarea serii.
Armamentul folosit trebuie să fie cel legal admis la vînatoarea de căprior, în speță carabine de calibru mediu, pentru ținte aflate la distanțe de 150 – 200 metri, sau proiectil unic brennecke, tras din arme cu țeava lisă, pentru ținte aflate la distanțe de cel mult 50 – 70 metri. După executarea focului și recoltarea vînatului vom da respectul cuvenit acestuia, printr-un moment de tăcere și pioasă mulțumire, vom umezi o crenguță de brad în sîngele vînatului, și o vom pune la pălărie.
Pentru eviscerarea căpriorului, vom agăța vînatul de o creangă suficient de groasă, cu capul în jos, și-l vom lăsa în această poziție un timp, necesar răcirii acestuia și scurgerii sîngelui. Pentru păstrarea capului pentru medalion, vom face o incizie pe ceafă, și vom lăsa toată lungimea gîtului, pentru a-l preda argăsitorului și, ulterior, celui care-l va naturaliza.Trofeul îl vom prepara prin fierbere. Se va avea grijă mare ca prin fierbere excesivă să nu stricăm oasele craniene. Pentru o mai rapidă fierbere se recomandă îndepărtarea musculaturii faciale, a globilor oculari, limbii, detașarea mandibulei și ținerea în apă rece, cel puțin 24 ore înainte de fierbere, pentru îndepărtarea sîngelui. Nu se adaugă detergent sau bicarbonat în apă. După curățire, albirea se face prin pensulare cu perhidrol pur și lăsarea la aer cel puțin 48 ore pentru zvîntare. Apoi, se aplică pe panoplie, recomandabil de stejar, și se adaugă plăcuța cu data și locul vînării.
Lasă un răspuns