Cine are identitate politică?

Despre lansarea oficială a candidaturii la președinție a dlui Crin Antonescu se va scrie în fel și chip. Pentru mine, important este ca USL să respecte cât mai multe dintre promisiunile care i-au motivat pe români să voteze masiv această alianță. Și una dintre acestea a fost susținerea candidaturii președintelui PNL…

Din păcate, după aproape un an și jumătate de când primul Cabinet Ponta a venit la Palatul Victoria, multe dintre speranțele celor revoltați de mizeria provocată de „gașca Băsescu” încep să fie înșelate. Ori nu a înțeles, ori nu i se pare bun din perspectivă personală, însă tânărul Ponta nu a ajuns premier pentru că este vreun mare erou al neamului sau pentru că ar fi dovedit că se trage dintr-o altă spiță de politicieni decât marea majoritate a celor ce s-au pripășit pe malurile Dâmboviței.

Din decembrie 2011 și până în februarie 2012, demonstranții din Capitală și din principalele orașe din țară au cerut trei lucruri: „Jos Guvernul Boc!”, „Jos Băsescu!” și „Alegeri anticipate!”. Nimic altceva… Dintre toate cererile, doar Boc a încasat-o. Alegerile s-au ținut (și se vor ține!) la termenele stabilite, iar Băsescu este mai guraliv și mai agresiv ca niciodată. Coabitarea liber-consimțită doar de Ponta este un fel de sare pe rana celor care au votat această majoritate. De aceea, poate, vocea lui Crin Antonescu a devenit singulară: „Nu coabitez cu Băsescu!” este mesajul așteptat nu de membrii de partid de la PSD sau de la PNL, ci de electoratul neangajat politic, revoltat de bâlciul unui regim prezidențial bazat doar pe sforării, atacuri personale și aranjamente de culise.

Probabil că nu doar pesediștii cu carnet de partid, dar chiar și liberalii aflați în diverse funcții și sinecure se arată nemulțumiți de inflexibilitatea co-președintelui USL. Însă mare parte din electoratul care a votat cu actuala majoritate și a venit la referendum pentru a-i da un șut chiriașului de la Cotroceni (peste șapte milioane de alegători!) de un astfel de candidat are nevoie.

Probabil că dl Antonescu pe aceștia mizează, pe anti-băsiști, deoarece, supărați sau nu, membrii de partid din USL vor respecta dispoziția de la centru. Nu pentru activul său trebuie să facă propagandă, ci pentru acea parte din populație care, sătulă de minciunile electorale, nu este convinsă că votul ei mai contează. În atari condiții, apar câteva probleme grave. Una – cea mai importantă din punctul meu de vedere – este lipsa de identitate doctrinară a miniștrilor lui Ponta. Nu știu cum se face, dar fiecare acționează contrar doctrinei pe care și-a declarat-o în fața electoratului. De privatizări vorbesc socialiștii, iar de ajutoarele sociale și pensii se ocupă liberalii!

Acum s-a trezit și ministrul de Finanțe – liberal, zice el! – să propună majorarea unor biruri pentru IMM-uri (impozite pe sedii, declarații de avere etc.), uitând că bazinul electoral care îi asigură înalta funcție în stat este tocmai cel al micilor întreprinzători. Și, pentru a fi comedia completă, revoltat de asemenea propuneri este un socialist – primarul Radu Mazăre… Eu, alegătorul fără carnet de partid, dar cu opțiuni bine definite în mintea mea, pe cine să aleg? Am ajuns în situația caragialiană în care ne chinuim dintotdeauna…
Ștefan RADU