• conform rechizitoriului, Iosif Pop a aflat de mult timp despre neregulile care se făceau la sucursala din Bacău a Băncii Transilvania • foștii subordonați ai directoarei Carmen Negoiță spun că aceasta îi obliga la tot pasul să comită ilegalități • judecătorii vor încerca să vadă cine-i mai vinovat în toată această poveste
La termenul de marți, 22 aprilie, procurorii au prezentat judecătorilor rechizitoriul, în care se arată infracțiunile comise de inculpații din dosarul Banca Transilvania. Primul inculpat pe lista celor trimiși în judecată este Iosif Pop, fostul președinte al Băncii Transilvania Cluj, care a îndeplinit această funcție din anul 1993 și pînă în martie 2002. Între timp, dosarul acestuia a fost separat de cel al inculpaților din rîndul funcționarilor băncii și administratorilor firmelor care au luat credite. Astfel, fostul președinte al Băncii Transilvania nu va fi nevoit să dea ochii cu foștii săi salariați prin sălile de judecată.
Mai întîi, procurorii au expus faptele cu caracter general care au dus la situația în care creditele nu au mai putut fi returnate, iar faptele funcționarilor bancari și ai administratorilor care au luat credite au căpătat caracter penal. Conform rechizitoriului, deficiențele din activitatea de creditare a sucursalei băcăuane a Băncii Transilvania au fost descoperite încă din anul 1999 de funcționarii superiori ai băncii de la Cluj și se refereau la greșeli remediabile. S-a semnalat că nu erau numiți responsabilii cu efectuarea înregistrărilor în contabilitate a operațiunilor legate de activitatea de creditare și că nu se arhivau documentele întocmite la verificarea creditelor. Cu ocazia altor verificări făcute de la banca mamă, neregulile constatate au crescut și ca număr, dar și ca gravitate. Este vorba despre depășirea competențelor de acordare a creditelor prin acceptarea unor garanții de tipul CEC-urilor care urmau să fie încasate, prelungirea unor termene de rambursare, acordarea creditelor fără garanții sau acceptarea de garanții încrucișate, dar și neurmărirea destinației creditelor acordate. Din a doua parte a anului 2000, activitatea de creditare s-a extins în mod exploziv și au apărut și primele încălcări flagrante ale normelor bancare. Conducerea sucursalei băcăunane a băncii a început să ascundă centralei faptul că pentru creditele acordate garanțiile nu prea există și că s-au constituit deja grupuri de debitori. Ori activitatea bancară prevede expres ca, atunci cînd se constată că una sau mai multe persoane exercită direct sau indirect un control asupra banilor împrumutați de mai multe societăți, situația trebuie raportată de urgență la centru, urmînd ca deciziile în ceea ce privește grupurile să se ia numai de la nivel superior și numai cu știința Băncii Naționale a României.
Iosif Pop a știut ce se petrece la Bacău
Șefii băncii din Cluj au aflat despre aceste nereguli, dar măsurile luate au fost superficiale. În toamna anului 2001, situația devine disperată. Se înregistrează restanțe mari la dobînzi și la rambursarea creditelor, iar centrala băncii realizează, în sfîrșit, cît de grave sînt faptele și sesizează organele de urmărire penală. Între timp, societățile din grupurile „alcool” și „lemn” au intrat în incapacitate de plată, mărind și mai mult degringolada. Cînd lucrurile au scăpat de sub control, între 18 și 24 august 2001, fosta directoare a sucursalei, Carmen Negoiță, a acordat personal credite în valoare de aproape cinci miliarde de lei la patru societăți din grupul „alcool”. Și asta deși nu a existat nici măcar o cerere de credit din partea celor care s-au trezit cu niște bani în cont și care aproape instantaneu au luat drumul casieriei societății „Amapolla”, a lui Benoni Beca.
Toate aceste nereguli i-au fost aduse constant la cunoștință fostului președinte al băncii, Iosif Pop chiar de cei pe care i-a trimis să verifice activitatea sucursalei băcăuane. De fiecare dată, Pop trecea cu vederea sau chiar critica raportorii că nu au făcut suficiente demersuri pentru intrarea în normalitate a derulării creditelor, fără să pedepsească pe nimeni. Controalele efectuate la sucursala băcăuană arătau încălcări din ce în ce mai grave a normelor bancare și a celor de creditare.
Carmen Negoiță își amenința angajații că-i dă afară
Pe parcursul urmăririi penale, fostul șef al serviciului de credite Ciprian Stanciu a arătat că „nerespectarea normelor s-a datorat insuficientei puteri de a lua o decizie, necesitatea și urgența acordării creditelor prin prezentarea a numeroase motive cum ar fi: servirea rapidă și promptă a clientului, să fie ajutat să nu intre în incapacitate de plată, să fie ajutat să depășească problemele temporare și să se redreseze, să fie ajutat chiar să-și achite creditele restante. Cine nu e dispus să riște, e liber să plece din bancă. Normele de creditare sînt făcute pentru ca cei deștepți să știe să le încalce. Pleacă din bancă cine afirmă că un anumit client nu-și poate onora obligațiile față de bancă”. După cum reiese din acest regulament de ordine interioară, confirmat pe parcursul urmăririi penale și de moderatorii de credite Georgeta Pricopoaea și Eduard Colos, dar și de fostul contabil șef Timona Cioinea și de fostul jurist al sucursalei Ioana Moroca, cine nu respecta aceste directive își pierdea slujba.
Mai mult, fostul jurist spune că avizele de legalitate juridică pe referatele de credit erau, de fapt, simple semnături de formă și nu avizări propriu zise, atîta timp cît „referatele de credit pentru societățile care proveneau din grupurile „lemn”, „petrol”, „alcool” nu erau aprobate în ședințele Comitetului de credit și risc, care nici măcar nu era întrunit. De regulă, patronul sau omul dn spatele afacerii se prezenta la doamna directoare, își întocmea cererea de credit pe care o aducea un moderator chemat de dumneaei. Se prezentau actele pentru garanții concomitent cu cererea pentru a fi întocmite contractele de garanție, fără a fi solicitată părerea mea sau a moderatorului, deoarece fie trebuiau rabursate dobînzi. Fie credite pentru a nu strica imaginea sucursalei, fie pentru diverse alte afaceri care nouă nu ne erau cunoscute, nici prezentate. Nici cu privire la stabilirea grupurilor de debitori nu am putut să ne prezentăm opinia în ședințele la care am participat, pentru că acestea au fost stabilite tot de doamna director pentru a nu fi cunoscute adevăratele grupuri de către centrală. Personal mi s-a recomandat de doamna director să întocmesc situația acționarilor la societățile creditate, situație cerută de centrala băncii, astfel încît să nu poată fi depistate grupurile, prin omiterea unora dintre acționari”, arată Ioana Moroca.
Spusele acesteia sînt susținute și de declarația fostului contabil șef, Timona Cioinea, care spune că semnăturile ei pe registrul ședințelor CCR erau formale. „În ceea ce privește registrul CCR, acesta era prezentat pentru a fi semnat în general cu foarte mult timp după data acordării creditului. Am semnat acest registru pentru a evita atitudinea de umilire, pe care d-na Negoiță o aplica acelora care nu erau de acord cu opiniile și supozițiile dumeneaei, precum și pe considerentul că, și cînd nu l-am semnat, tot am fost sancționată, bineînțeles invocîndu-se alte motive”, arată fostul contabil șef în declarațiile ei. La toate acestea se mai adaugă și acordarea de credite unor societăți care la data primirii împrumuturilor din bancă nici măcar nu erau constituite legal.
Cam acesta este contextul în care s-a săvîrșit noianul de infracțiuni și pe care trebuie să-l deslușească acum judecătorii, cu partea de vină care îi revine fiecăruia. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns