Cine ești dumneata, domnule Stolojan?

Sunt unul dintre oamenii care au avantajul de a fi văzut multe campanii electorale. N-am fost prin sălile caselor de cultură sau acolo unde politicienii, inclusiv în piețe și parcuri, clamau de la tribune mai mult sau mai puțin improvizate, în fața mulțimilor – și ele mai mult sau mai puțin mulțimi. Am ajuns, însă, de regulă, alături de politicieni în fabrici și uzine, pentru că urmăresc economia județului și pentru că acum zece sau douăzezeci de ani încă mai aveam destule fabrici și uzine, pe care politicienii nu le omiteau din program. Recunosc, am fost uneori și eu înflăcărat de perorațiile vorbitorilor, care susțineau sus și tare că odată cu ei sau cu partidele lor ajunse la putere vor curge miere și lapte pe toate șanțurile.

Vă amintiți și dumneavoastră? Și acum zece sau douăzeci de ani oamenii aveau destule probleme, poate mai puțin cu lipsa locurilor de muncă, dar destule în plan economic și social. Pentru că încă de atunci apăruse deasupra capetelor tuturor spectrul șomajului, pentru că întreprinderile se închideau rând pe rând, iar sărăcia, disperarea, cam de la șomaj încep. Politicienii promiteau tot: și locuri de muncă și repornirea întreprinderilor închise și rezolvarea oricărei probleme care putea crea un efect de masă. Ei aveau nevoie de mase, de căldura lor, de a-i simți pe oameni aprope de ei. Mai ales la votare.

Ultimul vorbitor de la o astfel de tribună pe care l-am urmărit a fost, zilele acestea, domnul Theodor Stolojan. Ai-ai, ce om carismatic era domnul Stolojan cu mulți ani în urmă! M-am și pozat alături de el, deși se dăduse cu un partid condus de un politician controversat. Era, pe atunci, economistul în care foarte mulți credeau, în care vedeau un fel de izbăvitor al României dacă va ajunge „sus”, la Putere. Și a ajuns acolo, domnul Stolojan, e drept, nu pentru mult timp, dar a ajuns. Numai că după domnnia-sa a rămas tot potopul! Nimic nu s-a schimbat, nimic nu s-a împlinit.
Acum, domnul Solojan a revenit în Bacău și în Onești. Printre altele, desigur, a făcut și unele comentarii cu privire la economia județului, în special a zonei monoindustriale, greu încercate, Onești. Cum credeți că o vede domnul Stolojan, acum, în 2014? Evident, „un exemplu prost de gestionare a problemelor economice”. Halal! – ar spune Talal, prietenul meu. Nici nu era nevoie să ne „deschidă” astfel ochii domnul Stolojan, știm și noi, vedem și noi. O vedem de la Traian Băsescu, de la Petre Roman, de la Adrian Năstase, de la resuscitatul Tăriceanu încoace și chiar de la domnul Stolojan încoace, de când au fost pe la noi și ne-au înfierbântat cu promisiuni privind economia zonei Onești, cu privire la eterna problemă Rafo, cu privire la multe asemenea. Se jurau că va fi bine, dar nimeni nu a venit cu soluții concrete. Mai mult, au lăsat totul în voia altora, a unor șmecheri care au prăduit cât au putut, chiar dacă acum unii se odihnesc la „Mititica” pentru șase-șapte ani.

Iată-l, deci, acum, din nou pe domnul Stolojan făcând pe economistul, pe analistul economic, pe politicianul îngrijorat de soarta economiei. Mă uitam la domnia-sa și mă gândeam cu cine seamănă, parcă îl mai văzusem și auzisem undeva. N-am găsit răspuns până la capăt. Parcă era el, cel deja văzut, dar parcă, totuși, altul. A rămas încă un necunoscut. Fapt pentru care mereu mă întreb: „Cine ești, dumneata, domnule Stolojan, de încerci să ne iei din nou de fraieri?”