Cine fură în PDL?

Alegerile în interiorul unei formațiuni politice prezintă interes DOAR pentru membrii acelei organizații. Iată de ce sâmbătă, o bună parte din zi, am evitat canalele de știri care transmiteau bâlciul pedelist de la Romexpo: am crezut că este doar treaba lor cum, când și pe cine vor să aibă în fruntea partidului. Nici pe neastâmpăratul Băse n-am rezistat să-l ascult deversându-și fierea și minciunile așa-zise doctrinare.

Numai că din momentul în care a început procedura efectivă a alegerilor totul s-a transformat într-un spectacol grotesc. Personaje care au condus vreo șapte ani la rând România au început să se acuze reciproc de hoție, manipulare, cumpărare de voturi, interese de grup, trădare, într-un cuvânt de toate mizeriile politice pe care românii le-au sancționat la scrutinul din toamna lui 2012. Dacă aș fi spus că PDL nu este un partid, ci o haită, o gașcă mânată doar de interese de moment, fără vreo legătură cu frământările și nefericirile acestui popor, aș fi fost acuzat de „parțialitate” (n-am pretins vreodată că sunt imparțial între bine și rău, între hoție și cinste, între minciună și adevăr…) și s-ar fi cerut pedepsirea mea pentru opiniile exprimate. Iată că a venit ziua în care chiar pedeliștii între ei s-au etichetat drept hoți, manipulatori, specialiști în fraudarea unor alegeri. Târziu, în noapte, încă se mai contestau reciproc, unii strigau „Hoții!!!” pe aleile de la Romexpo, iar alții amenințau cu sciziunea. Ca simplu spectator, ce-mi mi-aș fi dorit mai mult de-atât?! Circ total cu animale politice cam jigărite și malnutrite (că s-a-nchis „caneaua” cu fonduri de la buget)…

Chiar și așa, bulibășeala acestor alegeri interne n-ar fi prezentat atâta interes pentru publicul… civil dacă n-ar fi intervenit Băsescu. Pe principiul „Eu te-am făcut, eu te omor!”, a îngropat toate șansele Elenei Udrea de a ajunge în fruntea unui partid aflat în derivă. Uitând să mai păstreze măcar aparențele constituționale, domn’ Traian chiar a crezut că delegații sunt „urmașii” săi – după cum spunea Udrea în urmă cu câțiva ani. A început să dea „sugestii” privind cine și cum trebuie să conducă PDL. Răspunsul a venit la vot: peste 2000 de „soldați credincioși” l-au trimis la pensie… Acum poate să-și ia și cele două „orfeline” care au încercat un prostesc aranjament pokerist pentru a-l înfrânge pe Blaga („buldogul”, nu poetul!). Este clar de ce a candidat madam Macovei: doar pentru a rupe din voturi și pentru a crea premizele unui tur doi care ar fi avantajat-o pe colecționara de poșete Vuitton. Numai că sărmana Monica nu ar fi aleasă nici președintă de bloc, darămite de partid! Ea a ajuns europarlamentar la grămadă, pe o listă. Dacă alegerile ar fi fost uninominale, nu știu ce colegiu ar fi dat voturile necesare să-i asigure un loc de unde să înjure situația din țară în fiecare zi, de unde să facă anti-lobby României… Așa că mă întreb de unde a „colecționat” peste 200 de voturi din cele 4567 posibile!

În concluzie, nu Blaga a câștigat scrutinul intern, ci Băsescu l-a pierdut în mod lamentabil. Este prima înfrângere majoră. Marinarul obișnuit să fie cărat în spate (de pe o punte pe alta) de către subordonați (el n-are colegi!) și-a început prăbușirea. De la tribuna Congresului PDL, spunea că din 2014 se va așeza la masa politică pe care el și nu altcineva o va alege. Iată că foștii „complici” i-au răspuns: „Cântă, mata, la altă masă!”…
Ștefan RADU