O mamă și copilul ei (acum adult) se strâng din nou în brațe. S-au regăsit după 18 ani de căutări. Cei doi trăiesc sincer cea mai mare minune din viața lor. Și ar fi fost, cu adevărat, o minune, dacă regăsirea s-ar fi produs după o lună de la dispariția băiatului, ori, să zicem, după un an. Dacă am fi trăit într-o țară normală, în care polițistul să nu fie mai preocupat de păcănele, iar funcționarul de la asistența socială să nu stea cu ochii pe ceas până bate ora 16.00. Băiatul dat dispărut în urmă cu 18 ani nu a fost răpit! Nu a suferit vreun accident și nu a stat în comă. Avea 7 ani când a urcat din joacă într-un tren care i-a schimbat radical cursul vieții. În cei 18 ani a întâlnit sute de oameni, unii cu funcții, care ar fi putut să facă ceva să-l aducă acasă. Totuși, nu au făcut-o. Fiecare și-a văzut de „trenul” lui, unii poate prea grăbiți, alții doar nepăsători. De la Buhuși până în Ilfov, unde a coborât băiatul, e ceva distanță, ore bune de mers. Nimănui nu i s-a părut suspect că un minor călătorește singur, nimeni nu s-a îngrijorat. Singura atenție a venit din partea controlorului. Un șut în fund! O femeie l-a găsit pe peron și l-a luat acasă, ca pe o sacoșă pierdută, a nimănui. Nu a anunțat poliția, nu s-a gândit că băiatul are o mamă care-l caută disperată. A doua zi a mers cu el la o fundație. Aici te-ai fi așteptat să găsească mai multe minți luminate, mai multă grijă pentru soarta lui, mai multă responsabilitate. Angajații fundației l-au amenințat cu o seringă!, un imbold potrivit pentru un puști de 7 ani ca să spună unde locuiește. Nici aceștia nu s-au alertat și nu s-au gândit să anunțe poliția, că poate familia băiatului e înnebunită de îngrijorare. L-au trimis la un orfelinat din Argeș. L-au condamnat la o viață departe de părinți, de sora lui cea mică. Într-un alt capăt al țării, mama a continuat să-și caute copilul. Și a dus un adevărat război care a durat 18 ani. Pentru că polițiștii din Buhuși de-abia după o săptămână de la dispariția băiatului au luat în serios sesizarea mamei. Părinții copilului erau despărțiți, așa că tatăl a devenit principalul suspect în ancheta „oamenilor legii”. Ipoteza nu s-a confirmat și, fără o altă pistă, polițiștii au lăsat-o baltă. Delăsarea autorităților atinge cote alarmante în momentul în care „copilul nimănui” este înscris la școală. Fără certificat de naștere! Tot fără documente de identitate intră și la o școală profesională. În 2008, i se fac un certificat de naștere și un buletin – cu dată de naștere aleasă la întâmplare și cu rubricile pentru numele părinților lăsate necompletate. Toți cei pe care i-a întâlnit băiatul știau că are părinți, o soră, dar, în loc să-i caute și să-l ducă pe copil acasă, a fost mai comod să-l declare orfan.
Investigațiile unor reporteri de la un ziar central și internetul bat încă o dată ceea ce ar fi trebuit să fie ancheta autorităților. Este incredibil, în 2013, să afli pe Google că ai o familie care te caută de 18 ani. Ani pierduți printre străini. Povestea aceasta poate să explice și multe din dosarele penale rămase cu autori necunoscuți…
Lasă un răspuns