Nici nu a început bine semestrul, că au și început profesorii să ne bată la cap cu olimpiadele. Să mergem să vedem de ce sîntem capabili. Noi rîdem și știm că nu prea avem chef să mergem la așa ceva, pentru că știm că e mult de învățat și că singurul premiu nu e doar un loc printre cei mai buni elevi, ci vom avea note bune la acel obiect și vom chiuli un pic de la ore, chipurile pentru a învăța.
Dar și așa sînt din ce în ce mai puțini voluntari. Poate pentru că li se spune să învețe tot, pentru că încă nu se știe ce se va da la examenele finale. Iar cuvîntul „tot” te cam sperie. Cît despre încurajarea cu banii, sună mai mult a pomană și a bătaie de joc, pentru că se știe că suma care o primești dacă ajungi pe „națională” e infimă, deci nu prea are rost să înveți. Mai bine înveți pentru tine, dar nu „tot”, ci cît poți, atît cît să nu te faci tu de rîs. De la „națională” îți poți lua gîndul, pentru că locul e sigur luat înainte de a începe olimpiada și nu spun eu asta, ci oricine o știe.
Și atunci pentru ce să mergi? Pentru a te obișnui cu emoțiile, înainte să fi în sala de Bac și să vezi și tu cam cît te duce capul, cum știi să rezolvi cerințele. Pentru a te pune bine cu profesorii, pentru a fi văzut altfel de colegii (nu că ar conta ei prea mult), pentru părinții tăi care vor fi mulțumiți să audă că mergi la olimpiadă și dacă tot cauți, tot ai să găsești motive pentru care să mergi la olimpiadă.
(Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns