Pentru locuința de domiciliu, precum și pentru terenul aferent acesteia, consiliile locale pot adopta în timpul anului hotărîri privind reducerea sau scutirea de impozit pe teren, dar numai pentru unele persoane fizice. Pentru persoanele cu handicap de gradele I și II, persoanele fizice nevăzătoare, pentru cazurile în care într-un an persoanele fizice beneficiază numai de indemnizații de șomaj și/sau ajutor social și alocații de sprijin, se poate acorda reducere sau scutire de impozit. De asemenea, pentru plata cu anticipație a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, pînă la data de 15 martie a anului fiscal, se acordă o bonificație de pînă la 10 la sută, stabilită prin hotărîre a consiliului local.
În cazul producerii de calamități naturale, contribuabilii care au avut de suferit de pe urma acestora, și numai pentru bunurile distruse parțial sau total, pot beneficia, de scutirea de la plata impozitului sau taxei pe teren. În situatia în care o persoană fizică plătește integral pînă la data de 15 martie impozitul pentru care a beneficiat de bonificație, iar în cursul anului fiscal înstrăinează bunul pentru care a datorat impozitul respectiv, restituirea către contribuabil se face proporțional cu perioada cuprinsă între data de întîi a lunii următoare celei în care s-a realizat înstrainarea și sfîrșitul anului fiscal.
Veteranii de război și persoanele persecutate din motive politice, precum și cele deportate în străinătate, sînt și ele scutite de la plata impozitului pe terenul agricol. Aceeași facilitate se acordă persoanelor persecutate de catre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pînă la 6 martie 1945 din motive etnice. Persoanele care beneficiază de aceste scutiri sînt:
– veteranii de război; văduvele de război; văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război; deținuții politici; deportații;
– soțul (soția) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, strămutati, deportați în străinătate sau prizonieri;
– soțul (soția) celui care a decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din deportare sau din prizonierat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
– soțul (soția) celui decedat, care, din motive de supraviețuire, a fost nevoit să divorțeze de cel închis, deportat, prizonier sau strămutat, dacă nu s-a recăsătorit și poate face dovada că a conviețuit cu victima pînă la decesul acesteia.
Lasă un răspuns