Cine si cum să facă milostenie

Daca cineva vrea sa faca milostenie din nedreptate, atunci sa miluieasca pe aceia pe care i-a asuprit. Nu acela ce miluieste pe multi este milostiv, ci acela ce nu asupreste pe nimeni si nici nu savirseste nedreptate. Cei ce nu se departeaza de la nedreptati si, in aceasta situatie, aduc daruri lui Dumnezeu, aceia sint neprimiti. In Sfinta Scriptura sta scris foarte clar ca „jertfele celor fara de lege, sint urite lui Dumnezeu.”Mai bine este a nu cistiga o avere ca aceea, decit a o da lui Dumnezeu cu fatarnicie. Iar pentru cei ce nu fac milostenie la saraci, le zice Sfintul Prooroc Isaia: „Cela ce-si astupa urechile sale, ca sa nu auda pe saraci, si el insusi, cind va striga nu-l va auzi nimeni.” De aceea, se cade a pune in minte mila si judecata, adica, sa cistigam dupa dreptate si sa impartim milostenie, dupa cum este scris, ca prin aceasta sa ne apropiem de Dumnezeu. In aceasta sa se cerceteze fiecare pe sine si sa se socoteasca: oare, are bogatia din ostenelile sale din care voieste sa aduca daruri lui Dumnezeu, ori, poate a facut sila celor neputinciosi, sau a jefuit pe cei de sub stapinirea lui? Ca, macar de esti si stapinitor, sa nu faci sila, nici sa jefuiesti, ci, de ti se va intimpla sa ai stapinire, sa arati, mai ales, dreptatea ta. Iar de vei lua de la saraci si vei da la alti saraci, apoi mai bine este tie sa nu jefuiesti cele straine, nici sa faci cu ele milostenie, ca sa nu-ti faci jertfa ta urita, apucind a o aduce din nedreptate? Ci, cu ceea ce voiesti sa miluiesti pe alt sarac, mai bine sa-l miluiesti pe acela caruia i-ai facut nedreptate. Ca Dumnezeu nu primeste jafuri si apucaturi. Pentru ca milostenie din nedreptate nu se face, nici din blestem nu vine binecuvintare, nici din lacrimi, veselie. Drept aceea, sa ne rugam in tot locul sa ne socotim si sa ne pazim si sa ne silim a face poruncile Domnului, ca sa aflam odihna sufletelor.