Daca pina in decembrie revolutionar am avut parte de totalitarismul de tip populist si de democratia originala, participativa, in care un individ sustinut de clanuri politice dicta, iar toti ceilalti eram obligati sa ne supunem, liber si neconditionat, de douazeci de ani incoace sintem beneficiarii unui alt tip de democratie, egalitarista, ce se manifesta predilect prin anarhie: fiecare face ce vrea, cum vrea, in dispretul legii si al partenerului de coabitare. Obraznicii si cei lipsiti de educatie, principii morale si responsabilitati civice isi taie felii groase din festinul comun uzind de falsa perceptie a termenului in sine prin ignorarea si desconsiderarea continutului autentic al conceptului in sine.
Democratia nu este libertatea neingradita, ci respectul legii si responsabilitatea asumata. Dar de la concept la fapta, la atitudine, la conduita sint diferente foarte mari, ce devin de netrecut. Raminind intratabile, cu sechele adinci si sentimente de frustrare si neputinta. Habitatul cotidian este cel mai agresat, cu victimele recrutate dintre noi si puse in imposibilitate de a reactiona. Teribilistii soselelor cu masinile lor naucitoare au devenit atentatori la linistea si securitatea fiecaruia dintre noi mai ales prin poluarea fonica promovata la rang de pasiune neingadita, turata la decibelii maximi ai suportabilitatii. Motociclistii au luat in stapinire soselele oraselor organizind intreceri de viteza si zgomot de motoare pe arterele principale mai ales in timpul noptii, cind citadinii incearca sa doarma iar poligoanele ad-hoc sint libere de contraconcurenti. Autospecialele Salvarii nu mai stiu sa circule decit cu sirenele de alarma puse in functiune, fie ca se deplaseaza cu/la o urgenta sau la o simpla interventie ce nu reclama graba sonora. La semafoare si in intersectii se claxoneaza fara nici un fel de restrictii, intr-o intrecere a decibelilor descatusati. Reclamele pe patru roti si cu megafoane date la maxim, ca sa fie auzite si de surzi, ne invita la tirguri, expozitii, concerte si spectacole, reluate pina la suprasaturatie, fara a se tine cont de dreptul la liniste al adrisantilor. Pentru ca dupa-amiezile zilelor de sfirsit de saptamina sa rasune de claxoanele limuzinelor elegante ornate cu flori, pamblici si papusi vestind nunti ori botezuri.
Pasiunea pentru zgomot pare sa fi devenit o componenta mondena in desfasurare nonconvent. Difuzoarele, date ma laxim, ale masinilor conduse de tineri imberbi, obraznici si needucati, ne obliga sa ascultam muzica ce (nu) ne place, intr-o etalare de vulg si insolenta extrema. Agentii de circulatie, care sa mai tempereze elanul devastator al acestor atentatori perversi, au devenit pasari rare, politistii comunitari se afla doar pe-acolo pe unde nu se intimpla mai nimic, iar jandarmii nu au in consemn astfel de situatii, drept pentru care nu intervin; si-ar depasi atributiile. Astfel ca bacauanii, si nu doar ei, iubitori de civilizatie coabitala si doritori de democratie egalitara, sint obligati sa suporte placerile democratiei schioape, abuzive si discriminatorii practicata de concitadinii care considera ca li se cuvine si li se permite orice, in numele libertatii deturnate de la adevaratul ei continut.
Lasă un răspuns