Trebuie sa recunosc, nu fara o doza de orgoliu satisfacut: am devenit un om important, si asta nu atit datorita meritelor personale, cit mai ales atentiei pe care mi-o acorda concetatenii urbei in care locuiesc. In fiecare zi, de dimineata pina seara, cutia de scrisori imi este asaltata de zeci de pliante si scrisori cu continuturi dintre cele mai diverse: bancile imi propun creditele cele mai avantajoase, cu dobinzi atractive si conditii de rambursare extrem de generoase; firmele de servicii ma-ndeamna sa le calc pragul cu oferte de geamuri termopan la preturi ce sfideaza concurenta, sau de centrale termice de apartament de ultima performanta. Daca ar fi sa ma potrivesc lor, ar trebui ca ceea ce montez azi sa inlocuiesc miine si-apoi sa o iau de la capat; ori sa-mi cumpar vreo suta de apartamente pentru a crea fronturi de lucru pentru zugravi, parchetari, instalatori, decoratori s.a.m.d. La rindul lor, marile market-uri bacauane imi inghesuie in aceeasi suprasolicitata cutie a surprizelor ofertele saptaminale, tentante si aproape de nerefuzat, de parca mi-as incasa veniturile cel putin de treizeci de ori intr-o luna. Alte si alte pliante ma-ndeamna sa-mi agrementez meniurile cu ultimele creatii in materie de gastronomie, cu pizza si burgheri in cap de lista; farmaciile naturiste proslavesc calitatile curative ale nu stiu caror buruieni miraculoase, iar firmele de turism se-ntrec in ofertele cu destinatii exotice. Cartile, dvd-urile, mobilierul, autoturismele, ca si firmele de deratizare si deparazitare stau, la rindul lor, la usa mea cu serviciile lor. Maldare de maculatura se-aduna pe casele scarilor, fiind tratate cu indiferenta ori, pur si simplu, sint calcate in picioare. De doua ori pe zi, cel putin, trebuie sa le iau pe faras si sa le duc la tomberon. Ma gindesc, chiar, ca n-ar strica o mica afacere cu maculatura din moment ce materia prima imi este livrata din belsug, prompt si gratuit.
Este tributul pe care-l platim civilizatiei pliantelor. De care nu ai cum sa te feresti. Pe care nu o poti ignora. Si care in materie de inventivitate agresiva este de-a dreptul imbatabila. O scrisoare primita de la o firma de prin Tg. Mures ma invita la o cina romantica, iar o alta de prin Giurgiu imi propune o croaziera pe Dunare. De unde ma cunosc?! De ce atita generozitate?! Sau: o agentie matrimoniala din Cluj-Napoca ma anunta ca mi-a gasit perechea ideala! Usa si ferestrele de la intrarea in blocul in care locuiesc sint tapetate cu fel si fel de anunturi lipite, parca, cu clei special de timplarie pere-se pentru a ramine acolo pe vesnicie. Alte tributuri ale civilizatiei societatii informatice ambulatorii. Nimeni nu cere voie, toti se considera indreptatiti sa-mi incalce habitatul privat. Doar sintem in democratie!
Si ce rezolv daca spun toate acestea?! Daca ma revolt?! Nimic! Civilizatia pliantelor e in plina ofensiva si nu-i poate sta nimeni in cale. Iar pina la civilizatia respectului si a bunului simt e-o cale-atit de lunga incit ma-ndoiesc ca vom ajunge vreodata la capat…
Florin DUNAREANU
Lasă un răspuns