Senatorul prm-ist Gheorghe Funar si deputatul liberal Ioan Ghise au reusit, fara sa se straduiasca prea mult, sa infierbinte spiritele in acest sfirsit de exercitiu parlamentar prin proiectul de lege menit – sustin dumnealor – sa puna punctul pe „i”, recte, sa aduca corecturile necesare in politica editoriala a posturilor romanesti de radio si de televiziune. In expunerea de motive a celor doi initiatori se precizeaza, in termeni impliciti, ca jurnalele de stiri si unele emisiuni la tema nu fac altceva decit sa exacerbeze raul, sub toate formele sale de manifestare, din societatea noastra, ceea ce afecteaza profund imaginea de ansamblu si induc o stare de disconfort psihic continuu receptorilor de informatie. Provocindu-le o intrebare retorica ce tine, prin excelenta, de bunul simt al fiecaruia: oare chiar acestia sintem?!
Sigur ca respectivul act normativ, trecut cu vederea de Camera Deputatilor, dar validat de Senat – care are statut decizional in materie – surprinde si fixeaza o realitate obiectiva: anormalitatile morale si disfunctionalitatile legale. Asupra carora trebuie sa intervenim. Nimeni nu contesta acest adevar. Doar ca solutia propusa de catre promotorii legii cu pricina pacatuieste flagrant prin faptul ca incearca sa influenteze si conditioneze politica editoriala a institutiilor din audiovizual la promovarea propriilor programe. Regula paritatii intre pozitiv si negativ inseamna imixtiune directa si atentat la libertatea de exprimnare, garantata de insasi Constitutia tarii. De la a-i eluda prevederile si a impune o anume conduita si pina a cadea in ridicol nu e decit un pas. Mic, dar cu efecte imprevizibile.
Nu cred ca exista cineva in tara aceasta care sa pretinda ca totul este rau si urit, sau, dimpotriva, ca toate sint frumoase si perfecte. Adevarul e pe undeva, poate nu chiar pe la mijloc, dar exista. Televiziunile si posturile noastre de radio nu fac altceva decit sa ni le serveasca „la minut” cu gusturile lor inconfundabile. Ne plac, sau nu. Le acceptam, sau le respingem. Fiecare e liber sa procedeze dupa cum ii dicteaza propria capacitate de perceptie si de valorizare. Care tin de educatie si de principii, dar si de profilul sau psihic. In aceste conditii singura modalitate de a spune „da” sau „nu” este telecomanda aparatului: te opresti, sau treci mai departe, schimbind postul si actorii. Televiziuni precum ProTV sau OTV, prin excelenta, promoveaza emisiuni si programe-soc aducind in prim-plan tarele ce ne alcatuiesc viata de fiecare zi. Este bine, sau este rau?! Ce e negativ si ce e pozitiv in faptele pe care sintem invitati sa le servim? In acelasi timp, avem si lucruri frumoase pe care, insa, le trecem cu vederea. B1TV si RealitateaTV ne ofera mondenul desantat gen Monica si Irinel Columbeanu sau Vasile Prigoana, prin care se exhiba opulenta si lipsa bunului simt. PrimaTV, Antena1 sau Kanal D ne propun show-uri de gusturi indoielnice, care tin de o anume subcultura, sau de cultura de gang. Dar cine ne obliga sa urmarim astfel de productii?! Telecomanda, revin, este cea care selecteaza, riscind adeseori sa nu mai raminem cu nimic. Dar asta sa ne fie paguba!
Lipsita de sanse obiective de a produce efecte juridice, respectiva lege are doar meritul de a fi stirnit o anume opozitie fata de continutul acelor programe si emisiuni vadit negativiste. Fiindca in ce priveste posibilitatile renuntarii la astfel de formate, acestea sint aproape nule si lipsite de suport. Binele si raul, frumosul si uritul, negativul cu pozitivul au coexistat dintodeauna, s-au atras, nicicum nu s-au respins, si trebuie sa acceptam ideia fiindca n-avem incotro. Singurul criteriu de echilibrare ramine bunul simt.
Lasă un răspuns