COERENȚĂ EXPRESIVĂ

în accepțiune psihologică, termenul de coerență expresivă reprezintă capacitatea indivizilor de a dezvolta atitudini, gesturi și comportamente în acord cu „definițiile proiectate” ale situațiilor publice în care sînt antrenați, cu poziția socială și rolurile ce li se atribuie etc.:

– Cînd se vorbește de rîs / nu se spune pentru plîns; / Și cînd se spune de plîns / nu se vorbește de rîs
– Cine-și schimbă portul s-a dat în partea dracului
– Cum ți-e chipul te poartă
– Fii după cum te arată chipul
– Nici oaie între lupi, nici lup între oi (să nu fii)
– Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul
– Poartă-te cum ți-e portul și vorbește cum ți-e vorba

în colectivitățile umane bine structurate situațiile de viață, fie ele comune sau speciale, se derulează cel mai adesea potrivit unor tipare construite în raport de particularitățile bio-psiho-socio-culturale ale indivizilor aflați în relație, dar și de semnificația unanim acordată evenimentelor și întîmplărilor cu caracter interactiv în care aceștia sînt cuprinși. Eventualele distorsiuni pot duce la crize identitare, la pierderea solidarității și comuniunii sufletești, în acest fel disoluția grupului devenind iminentă.

COMPROMISUL – reprezintă un tip de conduită socială prin care părțile aflate în interacțiune își ajustează satisfacerea dorințelor în urma unui acord bazat pe concesii și renunțări reciproce:

– Nici carnea cu oase, / Nici frigarea arsă
– Nici lupul flămînd, nici oaia cu doi miei
– Nici toate ale doftorului / Nici toate ale duhovnicului
– Nici tu capră flămîndă, însă nici tu varză cu multe foi
– Nici tu-n beci, nici eu pe casă

Echilibrul dintre determinările noastre interne (dorințe, trebuințe etc.) și exigențele mediului extern este subînțeles ca o condiție indispensabilă a structurării vieții sociale. (Virgil MOCANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!