Gata, s-a facut, ne putem stringe miinile cu efuziunea succesului, guvernantii se pot felicita, iar noi, romanii beneficiari, rasuflam usurati, scapati de grijile zilei de miine. Scrisoarea de Intentie aprobata de Executiv este pregatita pentru Marea Traversare catre Washington, capitala financiara a lumii si sediul Fondului Monetar International. Unde ne este pregatit colacul de salvare. Ori centura de siguranta, spre a-i face pe plac prezidentului Traian Basescu, cel care apreciaza ca acest act, imprumutul adica, ii va impinge pe guvernantii nostri sa faca o reforma adinca spre a transforma criza intr-un prilej de relansare economica. Asadar, vom avea in curind la dispozitie o suma importanta, circa douazeci de miliarde de euro, din care vom putea trage, in urmatorii doi ani, transele de care va fi nevoie pentru tonifierea economiei si, implicit, a noastra. Perceptia politicienilor instalati la Putere este una de succes major, trecindu-se cu vederea peste faptul ca mai avem la pasivul valutar alte optzeci de miliarde de euro. Dar asta conteaza mai putin. Obrazul subtire cu cheltuiala se tine. Si-apoi, datoriile externe sint la moda, tin de anume practici, chiar si tarile superdezvoltate, precum Japonia, SUA si altele, cu importante excedente, se imprumuta, spre a-si mentine ratingurile la niveluri ridicate. Noi de ce n-am face-o?!
Chiar asa!
Ce spune, insa, poporul suveran, in numele caruia si pentru care s-au antamat negocoierile cu FMI, Comisia Europeana si BERD -BEID, despre acest prim succes de referinta al guvernarii pedelisto-pesediste? Redam citeva opinii: FMI ne pune sa ne revizuim bugetul cu alt deficit, al treilea in tot atitea luni; primul – lasat mostenire de premierul Tariceanu in termeni gri-rozalii; al doilea -emanat de cabinetul Emil Boc, alarmant si papastios; pentru ca expertii Fondului sa rastoarne toate calculele si sa ne ia orice bruma de speranta, atentionindu-ne ca sintem intr-o mare suferinta si avem nevoie urgenta de resuscitare.
Pe cine sa mai crezi?!
Interogatia anonimului contribuabil stirneste numeroase semne de intrebare si comentarii acide: A dat tunul Basescu! Ne asteapta treizeci de ani de foame; baietii destepti ies din criza pe spatele romanilor. Incredibil!, exclama un altul, astia iau imprumutul, il impart intre ei, si-apoi noi o sa raminem si mai saraci, dar si cu datoria neplatita. Imi pare rau si ma surprinde cit de usor sintem manipulati.
Moneda de schimb? Promisiunile ferme ca vom avea de cistigat cu totii. Desi in transe neegale. Unii, cei de la virfurile Puterii si acolitii lor, isi vor adauga averi consistente. Ceilalti, firimiturile, identificate in inghetari sau cresteri foarte usoare ale salariilor si pensiilor, mentinerea la acelasi nivel a cotei unice de impozitare si a tva-ului, aplicarea programelor de protectie sociala, limitarea somajului prin crearea de locuri de munca. Sint compensatii servite pentru a tine spiritele sub control si a crea senzatia ca totul se face in interesul guvernatilor.
Nimic mai fals! Minciuna oficializata este o specialitate romaneasca patentata. Dai tunul si pleci spre destinatii exotice dupa ce iti vei fi incheiat mandatul, este de parere un alt concetatean frustrat, care crede, de asemenea, ca mai degraba FMI are nevoie sa luam noi bani cu imprumut. Completind: acordul reprezinta cea mai mare teapa pe care o trag Basescu, PD-L si PSD-PC poporului roman, dar se poate spune si ca este o teapa pe care singuri romanii si-o trag prin punerea acestor indivizi in fruntea tarii; nu degeaba se spune ca cel mai mare dusman al romanului este romanul insusi.
Sigur, folclorul la tema data genereaza o creatie bogata, diversa si sugestiva. Iar acordul de imprumut cu FMI si organismele europene nu face exceptie, dind friu liber imaginatiei, sentimentelor refulate si expresiilor licentioase. Temerilor, dar si sperantelor de bine. Ramine de vazut in ce fel si cite dintre acestea vor iesi la rampa. Singura certitudine, deocamdata, este cea a indatorarii. Despre costuri si beneficii vom discuta la scadenta. Daca vor incapea in termenii de comparatii. Deocamdata sintem pe punctul de a ne pune la adapost cu bani albi pentru zile negre.
Lasă un răspuns