Coloana speranței

Dintotdeauna am considerat Cocoșul cu mult mai prost decît Cîinele, lucru confirmat și de zicala noastra tradițională: „prost ca o nevastă de cocoș”. Probabil că de aici ni se trage și SPERANȚA prostească, precum că viitorul an canin, 2006, va fi mult mai bun decît aviarul gripat 2005.

în România, SPERANȚA este un cuvînt hrănitor, pe care familia îl administrează ca lapte praf (în ochi), încă din copilărie și rămîne pe post de tichet de masă pînă la pensie, cînd este înlocuit de un sinonim botezat indexare. Am ajuns să urăsc atît de tare cuvîntul SPERANȚĂ, încît cred că, la români, ar trebui interzis prin lege, concediat din dicționar prin Ordin de Ministru (bineînțeles, cu avizul unui triumvirat de academicieni), sau măcar îmbunătățit prin plasarea unui „M”, aparent obscen, între „sper” și „anță”.
Conform DEX-ului, spermanteta este o substanță albă, gras cerată, obținută din craniul balenelor sau cașaloților, cu utilizare în cosmetică și la prepararea lumînărilor. Motivația mea e simplă: la ce bun să fîlfîie fără s…cop (na!, era să zic speranța) printre oameni la fel de triști, apăsați sau dea dreptul deznădăjduiți de sărbători, ca și în celelalte zile cenușii ale existenței cotidiene?

âmbulzeala febrilă a cumpărăturilor, ce transformă magazinele în obiective de pelerinaj turistic, urmată de amorțeala ghiftuită a creierului, prin fuga sîngelui spre mațele dilatate cu sarmale, tobă ori caltaboși plutind fecaloid în lichide bahice, nu poate fi confundată cu fericirea. Nici măcar de către cei ale căror conturi, case, mașini sau partide de sex depășesc cu mult imaginația unui biet piton relaxat, pentru care recenta îngurgitare a unui porc, cu șoric cu tot, pare un festin elefantiazic.
Zilele trecute am avut și eu o revelație pitoniană. Pînă mai ieri, credeam că toate relele, inclusiv asasinarea SPERANȚEI (ptiu! – iar am zis-o!), mi se trag de la cei care ne ocîrmuiesc, la toate nivelele: local, central, tangențial, subteran, legal, banal etc. Amarnică greșeală!
Recent am aflat că și pentru Georgey Clooney 2005 a fost un an cumplit. Da, ați citit bine, chiar despre el este vorba: frumosul, neprețuitul, genialul, solarianul e singur, nefericit, bașca s-a mai operat de două ori pe coloană și așteaptă cu nesaț pe 2006. O.K.! M-am liniștit! Nu ni se trage de la politicienii cu nasuri pinocchiene, ci de la COLOANĂ! Așa că, oameni buni, băcăuani, știu ce urare să vă fac în prag de an nou: „AVEȚI MARE GRIJĂ LA COLOANĂ ÂN 2006!”. Nu cumva s-o îndreptați! Riscați să vină cineva, fie să v-o opereze, fie s-o politizeze, ori, mai rău, să v-o introducă cu un șut, acolo de unde n-o mai puteți extrage, decît cam șifonată și parfumată.

P.S.:
1. Cer scuze lui Brad Pitt și admiratoarelor sale, dar deja evoluează la altă categorie, de cînd și-a tras bicepși antitroieni, ridicînd greutăți „angelice”
2. Cer scuze lui Elton John. Nu am făcut nici o aluzie la el. Casă de piatră!
3. Valabil și pentru George Michael.
4. Precizare: cocoș nu este nume de familie, iar Pinocchio este italian (ca și mulți dintre băcăuani, după 1990).
5. Dacă vă mai îmboldiți mult unii pe alții, să scrieți editorialul atunci cînd nimic nu se întîmplă în bacoviana noastră urbe adormită, sunați-mă! Poate o mai punem (puneți) de un proces local sau internațional.

Dr. Ovidiu Tudoran (un băcăuan sătul pînă la greață)4. Precizare: cocoș nu este nume de familie, iar Pinocchio este italia

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!