Pe 7 ianuarie 2010 s-au implinit cinci ani de cind poetul bacauan Octavian Voicu si-a luat ramas bun de la aceasta lume, in care a propavaduit iubirea de oameni si de cultura. Luni, 11 ianuarie, oameni care l-au iubit pe acest om „care n-a urit pe nimeni”, scriitori, artisti plastici, profesori, jurnalisti, au participat la o slujba de pomenire, oficiata de preotul Constantin Leonte si la un moment comemorativ, organizate in biblioteca Uniunii Artistilor Plastici din România – Filiala Bacau de pictorul Dionis Puscuta, fiul poetului, de Asociatia „Octavian Voicu” si de Filiala Bacau a Uniunii Scriitorilor din România. Ca si anul trecut, cind membrii Asociatiei s-au intilnit in memoria poetului, profesorii si criticii literari Grigore Codrescu si Petre Isachi, publicistul Cornel Galben, poetii Petru Scutelnicu, Nicolae Mihai sau Dumitru Braneanu, si nu doar ei, au rememorat momente din viata lui Octavian Voicu sau de la despartirea de el, in cimitirul satesc de la Viforeni, si au lecturat cele mai frumoase poezii ale celui care se despartea de oameni cu salutul memorabil „Cu iubire, dragule”. „Octavian Voicu facea parte din rasa celor care iubeau cartea, poezia, oamenii. Avea in el o anumita evlavie, o anumita credinta”, a subliniat criticul literar Petre Isachi. Dionis Puscuta a declarat ca are in posesia sa peste 30 de caiete pe care le ofera spre publicare, fara a cere drepturi de autor. „Cind se vor implini sapte ani, cred ca o sa-l aduc linga mama. Este in Bacau o scoala cu numele sau, o biblioteca, ar mai trebui o strada. Domnul Constantin Calin a spus ca ar trebui sa cer ridicarea unui bust, dar nu eu trebui sa fac aceasta solicitare, ar fi interpretat”, a mai spus fiul poetului. (Laura HUIBAN)
Lasă un răspuns