• profesorul Mihai Semenov a adunat, timp de aproape 40 de ani, o adevărată „comoară” ce a îmbrăcat forma cîtorva mii de timbre, ilustrate maxime și cărți poștale ilustrate • în acest moment este unul din cei trei experți români în maximafilie
Cei mai mulți dintre noi își închipuie, atunci cînd vine vorba de filatelie, că e o treabă „de copii”, de care se ocupă oamenii care n-au ce face. Profesorul Mihai Semenov avea însă, să ne demonstreze că filatelia, în toate formele sale, e o treabă cît se poate de serioasă și solicitantă, mai ales atunci cînd se transformă în pasiune.
Profesorul Mihai Semenov e cunoscut în lumea învățămîntului băcăuan drept unul din numele grele din domeniul limbii române și cel care, ca fost director al actualei Școli „Al. I. Cuza”, a avut un cuvînt serios de spus în dezvoltarea acesteia. Alții, ceva mai tineri, îl știu pe profesorul Semenov ca președinte al Consiliului Consultativ al Inspectoratului Școlar, în timp ce o altă parte a băcăuanilor, mult mai mică, îl cunoaște pe acesta ca un mare filatelist. Mai exact, ca expert în maximafilie. Adică colecționar de ilustrate maxime. „Toată lumea se gîndește la timbre atunci cînd vorbește despre filatelie, dar colecționarea de mărci poștale e numai una din ramurile filateliei, ceea ce noi numim filatelie tradițională. Maximafilia se bazează pe concordanța dintre ilustrată, timbru și ștampila aplicată pe aceasta”, explică profesorul Mihai Semenov. Acesta a început să fie atras de cărțile poștale ilustrate la începutul anilor ’60, cînd era student la București. „În facultate am studiat, timp de un semestru, viața și opera lui Eminescu cu profesorul George Călinescu, care ne îndemna să cutreierăm anticariatele din București pentru a găsi cărți de valoare. Așa am descoperit primele cărți poștale ilustrate și fotografii de epocă, care înfățișau viața și opera lui Mihai Eminescu. Cu toate acestea, în primii ani am colecționat doar timbre. Strîngeam tot ce edita într-un an Poșta Română. Abia peste vreo 10 ani am început să mă specializez în maximafilie. Am ales maximafilia pentru că, pe de o parte, timbrele sînt prea mici și, pe de altă parte, cărțile poștale ilustrate sînt, singure, insuficiente pentru a reda în totalitate ideea despre care vorbești. Tripla concordanță dintre ilustrată, timbru și ștampilă mi se pare cea mai completă ilustrare a temei abordate. Apoi, întotdeuna am gîndit albumele de ilustrate maxime ca ceva complemantar activității mele de bază”, ne-a mărturisit profesorul Semenov.
După aproape 40 de ani de trudă, profesorul Semenov a reușit să strîngă în cîteva albume o adevărată comoară. „N-aș putea să spun cîte ilustrate am în total, dar cred că sînt cîteva mii. De altfel, numărul lor e variabil, datorită schimburilor, vînzărilor și achiziționărilor pe care le fac. Cred că nu atît numărul, cît valoare unora dintre ele contează”, spune profesorul Mihai Semenov. „Istoria literaturii române de la Dosoftei la Arghezi”, „Făuritori de istorie, știință și cultură – România în secolele XV- XX”, „Istoria comparată a literaturii române”, „Flori de seră și apartament”, „Incursiune în ornitologie”, „Portretul femeii în pictura europeană” ori „Curente literare europene” sînt doar cîteva din albumele cu ilustrate maxime cu care șeful Consiliului Consultativ al ISJ se mîndrește. De altfel, ultimele două albume sînt, după propria mărturisire, unicat pe plan mondial. Despre procurarea ilustratelor, profesorul Mihai Semenov spune că e o muncă de Sisif, dar efortul merită din plin. „Nu numai procurarea efectivă a unei ilustrate este dificilă, cît mai ales descoperirea ei undeva în lume. Apelăm la corespondență, expoziții și tîrguri internaționale, reviste de specialitate și Internet și, pînă la urmă, reușim să obținem ceea ce ne interesează. Au fost, însă, cazuri în care am umblat vreo 12 ani după o ilustrată”, și-a amintit acesta. Profesorul Semenov se poate lăuda că deține ilustrare extrem de rare, cum ar fi o ilustrată maximă a reginei Elisabeta, datînd din 1940 și realizată cu doar cîteva zile înainte ca regele Carol al II-lea să retragă dreptul de circulație al timbrelor ce o înfățișau pe Carmen Silva.
Fostul director al Școlii nr. 19 nu a renunțat însă nici la mai vechile sale pasiuni de a colecționa timbre și cărți poștale ilustrate simple. Așa a ajuns să dețină o adevărată „frescă poștală” a tuturor evenimentelor importante petrecute în România între 1964 și 2002, după ce a adunat toate mărcile poștale emise de Poșta Română în perioada amintită. Acum, acestea stau cuminți în cîteva zeci de clasoare ce ocupă un întreg raft de bibliotecă. Cît privește zestrea cartofilă a profesorului Semenov, aceasta o egalează ca valoare pe cea maximafilă. Numai într-un singur album cu cărți poștale ilustrate ce înfățișează viața și opera lui Mihai Eminescu se găsesc cîteva ilustrate extrem de rare, cum ar fi o imagine originală a bojdeucii din Țicău ori ilustrații machetă cu Eminescu realizate pentru diferite statui sau editate de o serie de instituții și școli, dar și o carte poștală care îl înfățișează pe Mihai Eminescu îngenuncheat în fața Veronicăi Micle.
În atare situație, premiile și diplomele de onoare obținute în urma diferitelor expoziții naționale și internaționale au venit aproape de la sine. Profesorul Semenov nu le mai știe numărul celor naționale, dar nu poate uita cele două Expoziții mondiale de la Bangkok (Thailanda) – 1993 și San Francisco (SUA) – 1996 la care a fost prezent. De la ambele s-a întors cu medalia de argint, dar despre prima dintre acestea spune că a fost „cea mai mare bucurie a vieții mele. Atunci am primit confirmarea ca filatelist, cu dreptul de a figura în catalogul celor mai buni filateliști ai lumii. Printre care se numără și regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, care, la Bangkok, și-a expus impresionanta colecție de maximafilie la doar cîteva standuri depărtare de a mea”. Profesorul Semenov are, însă, și regrete. „În pare foarte rău că nici unul dintre copiii și nepoții mei nu împărtășește această pasiune. Apoi, regret că nu mai am timp să finalizez unele colecții la care țin foarte mult”, s-a destăinuit profesorul Mihai Semenov. Acestea nu-l vor împidica să participe, în martie 2003, cu „Curente literare europene”, la Expoziția campionilor de la București, pentru ca, peste numai două luni, să se numere printre organizatorii Simpozionului național de maximafilie de la Bacău. „Atunci vom încerca să lansăm cele mai bune exponate în vederea participării la Expoziția mondială din 2008, care se va desfășura la pavilionul «Romexpo» din București. Va fi prima expoziție mondială găzduită de România și este menită să marcheze împlinirea a 150 de ani de la apariția «Capului de bour»”, a încheiat profesorul Mihai Semenov. Anul viitor se va încheia pentru maximafilistul Mihai Semenov la Timișoara, unde, în luna octombrie, se va derula „Centenarul filatelic timișorean”. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns