Ceferiștii din Bacău au înființat, în 1925, peste calea ferată a orașului Bacău, chiar în zona Gării, un cartier muncitoresc. Primăria le-a dat mai tîrziu o bucată de pămînt pentru a construi o biserică. Între 1936-1939, cu binecuvîntarea episcopului de Roman, aici s-a înălțat un lăcaș de cult ortodox. Renovată de trei ori pînă acum, ultima oară în anul 1998, jefuită de cinci ori în ultimii 15 ani, biserica „Sfinții Voievozi” se remarcă grație picturii, într-o tehnică foarte rară în România, ce aparține marelui pictor băcăuan Nicu Enea. Singura biserică pictată de Nicu Enea, care s-a mai păstrat în județul Bacău.
De cum intri în cartierul C.F.R., biserica îți sare în ochi. Turlele zvelte, din cărămizi vopsite în roșu aprins, lasă impresia unor lumînări imense aprinse în miezul zilei. Pe o străduță laterală, pe partea stîngă, cum treci pasarela, un gard de fier circumscrie biserica și spațiul ce o înconjoară. Liniștea, grădina plină de verdeață și casele învecinate conferă imaginea unui locaș mănăstiresc. La poartă te întîmpină de-a dreapta și de-a stînga doi stejari ciuntiți de crengi, dar cu trunchiurile încă demne. Un lacăt mare, de fier, ne arată că intrarea ne este interzisă.
Mă las furat de privirile arzătoare ale celor doi Arhangheli Gavriil și Mihail, patronii bisericii, aflați într-o necontenită stare de veghe. După vreun sfert de ceas, apare și preotul. Ne deschide porțile și intrăm în curtea interioară. Fațada bisericii îmi apare parcă mai luminoasă. Lîngă treptele ce duc spre intrare se vede inscripționat în perete numele constructorului: Franț Molner. Trec pragul și îmi cobor ochii spre ciment, unde, cu caractere gotice, stă scris în veșnicie anul: 1937. Deasupra ușii, pe o placă de marmură albă, inscripționat cu litere aurite, se poate citi un scurt istoric al bisericii. În pronaos ne întîmpină un aer umed și răcoros. Semiîntunericul dintre zidurile bisericii nu umbrește deloc frumusețea scînteitoare a imaginilor reprezentate pe pereți. Sfinții sînt reprezentați în mărime naturală. Le simt ochii vii ce mă urmăresc pas cu pas. Picturile de pe pereți îi aparțin lui Nicu Enea. Pictorul băcăuan a lăsat în urmă o impresionantă colecți de lucrări. A pictat mai multe biserici în țară, dar picturile s-au pierdut, distruse de buldozerele comuniștilor sau de timp. În Cartierul CFR este singura biserică unde se mai păstrează urmele artistului înzestrat de Dumnezeu cu darul penelului. Bun simț artistic, cumpătare, măestrie, simplitate artistică, mînă de aur sunt forme palide de a reda calitatea icoanelor lui Nicu Enea.
Pe peretele dinspre apus, un chip, aproape o fotografie, trezește un interes aparte. Este regele Mihai I, cu un chipiu militar pe cap și în costum de prinț. „Această pictură a fost văruită sub comuniști și acoperită apoi cu o pînză pictată, povestește preotul Constantin Alinei, parohul bisericii. După 1990, a fost curățată de pictorul Zărnescu și iat-o, redată așa cum a fost”. Lîngă rege, apare reprezentat episcopul Teofil Herineanu, fost greco-catolic convertit la ortodoxie, una dintre marile figuri ale Bisericii din perioada interbelică, ștearsă din istorie de bolșevici.
Despre celelalte icoane nu pot spune decît: mergeți și vedeți. Căci, dincolo de restaurări, chipurile pictate și-au păstrat farmecul. De fapt, totul în jurul și în interiorul acestei biserici poartă izul unor alte vremuri, parcă mai frumoase și mai bogate în lucruri minunate. Acest lucru pare a fi fost înțeles, însă în cu totul alt mod, și de hoți. „Din 1983, de cînd am venit aici ca preot, a fost jefuită de cinci ori, spune preotul Alinei. Au spart încuietorile și au luat ce-au găsit înăuntru: banii de la cutia milei, prosoape, chiar și săpunul din Sfîntul Altar.” Dar toate au trecut. Acum la biserică s-a pus lacăt, ferestrele au gratii de fier, iar hoții nu mai au nici o șansă să intre prin efracție.
La nici 70 de ani, pictura interioară este din nou în pericol. Nu intemperiile naturii, nici trecerea timpului, ci omul pune la grea încercare fresca de la „Sfinții Voievozi”: „fumul de lumînare și tămîie atacă pictura și înnegrește pereții”, zice preotul paroh. Însă, cum arta și valorile artistice nu mai interesează pe nimeni în județul Bacău, nu ne rămîne decît să sperăm că credincioșii din cartierul C.F.R. vor fi mai atenți la valorile din jurul lor și vor lăsa și urmașilor dreptul de a-l admira pe Nicu Enea. Pentru că merită. (C.GHERASIM)
Lasă un răspuns