Un băcăuan în legiunea străină
Sînt mercenari. Idoli ai celor dornici de aventură, cu fețele brăzdate de încrîncenare și mușchi de oțel. Au un Dumnezeu numai al lor și e foarte greu să le pătrunzi în suflet pentru că nu iartă pe nimeni. Sînt „profesioniștii” din trupele de comando. Pentru un băcăuan dornic de aventură și, de ce nu, de bani, porțile sînt deschise doar pentru Legiunea străină.
Antrenament la sînge și pedepse pe măsură
La prima vedere pare un bărbat ca oricare altul. Ceea ce-l deosebește, poate, de cei din jurul său sînt privirea scrutătoare și mușchii mereu încordați. Cu toate acestea, greu îți vine să crezi că ai în fața ta un „legionar”. Cînd a făcut acest pas, el a renunțat la tot. Chiar și la identitate. Foarte rar vine în permisie, și atunci nu are voie să vorbească cu nimeni despre misiunile sale. Sub protecția anonimatului, unul dintre cei care a îmbrăcat cămașa morții ne-a spus totuși cîte ceva despre viața de dincolo de lume. „Pentru Legionari, ziua de instrucție începe fix la ora șase dimineața, cu obișnuitul apel, și se termină la ora nouă seara, cu apelul de seară, urmat de urarea „Bon nuit, sergent”. În acest interval, instrucția include cursuri de limbă franceză, armament, tactică militară și pregătire fizică. Cele trei sau patru luni de antrenament dur culminează cu un marș de 150 de kilometri în condiții de război, iar traseul ales trece în mod sigur peste cîțiva munți”, povestește tînărul. Pe acest traseu se vor simula situații efective de luptă, după care cei mai merituoși vor intra în rîndul „chipiurilor albe”. Dacă antrenamentele sînt într-adevăr făcute la sînge, pedepsele în cazul nerespectării regulilor militare nu pot fi decît pe măsură. „Pedeapsa minimă este de zece zile de închisoare și se acordă pentru cea mai neînsemnată ofensă, cum ar fi, de exemplu, întîrzierea la apelul de seară. Termenul de detenție poate ajunge însă chiar pînă la 40 de zile, în cazul dezertării”, adaugă „legionarul. Chiar dacă asemenea cazuri sînt destul de rare, nu de puține ori aventura în cadrul Legiunii nu se soldează cu rezultatul scontat, iar cei cinci ani prevăzuți în contract devin brusc foarte lungi pentru cel care a apucat să treacă porțile Legiunii.
Reguli stricte și armament de ultimă oră
Băcăuanul care a ajuns să facă parte din această armată de elită spune că cinci sînt regulile de bază, de la care nici un legionar nu are voie să se abată. Astfel, legionarii nu pot părăsi cazarma îmbrăcați civil decît în permisii; căsătoriile sînt permise doar cu acordul sergentului; nimeni nu are voie să dețină vreun mijloc de transport, excepție făcînd doar membrii clubului de ciclism, care pot deține o bicicletă; este interzisă obținerea unui credit de la bancă sau împrumutul de la colegi. Totodată, în primii trei ani de contract, nimeni nu poate poate părăsi Franța în timpul permisiilor, excepție făcînd doar membrii Regimentului II Parașutiști staționat în Corsica, pentru care doar primul an este restrictiv.
Cum este și normal, pentru instruirea unor trupe de elită, Legiunea străină este dotată cu cel mai modern armament, din ultima generație. ” Reginele” armelor sînt considerate pușca automată FA MAS, calibru 5,56 mm, proiectată să arunce mine antitanc sau antipersonal, carabina cu țeavă retezată FR-F2, care poate ucide cu precizie de la o distanță de 600 de metri, „fiara” RAC – un lansator de rachete cu efect devastator pe o rază de 500 de metri, și, nu în ultimul rînd, „ultimul răcnet” în materie de armament greu de infanterie, lansatorul de rachete MILAN MAW, capabil să lovească ținta de la o depărtare de trei kilometri.
Cine poate deveni „legionar”?
Înființată în 1831, printr-un ordin al regelui Franței Ludovic Philippe, Legiunea străină este una dintre cele mai vechi unități de comando din lume. În decursul timpului, această unitate de elită și-a cîștigat un loc de frunte în istoria militară, prin duritatea și fermitatea celor care s-au antrenat sau au luptat în numele Legiunii. Orice român cu vîrsta cuprinsă între 18 și 40 de ani se poate înrola în rîndul legionarilor dacă se prezintă la centrul de recrutare de la Strasbourg, la adresa 67.000 Strasbourg, Quartier Lecourbe, Rue d’ Ostende. Pentru a nu face drumul degeaba, nu strică însă să sunați întîi la numărul de telefon: 0033-3.88.61.53.33.
În rîndurile legionarilor se pot înrola persoane din orice altă țară decît Franța și dacă se bucură de o condiție fizică perfectă. Nu interesează trecutul fiecărui candidat și, cu excepția minorilor în vîrstă de cel puțin 17 ani și o zi, nu se cer nici un fel de acte, nici măcar pașaportul. Cei care sînt descoperiți însă că au antecedente penale, cum ar fi criminalii de război, infractorii sau dezertorii din armatele aliate ale Franței, sînt respinși. Cei admiși pot opta pentru un contract de cinci ani, la sfîrșitul căruia primesc cetățenia franceză. Contactul cu lumea exterioară este tăiat odată cu închiderea porților, recrutul fiind conștient că timp de trei sau patru luni nu va putea să trimită sau să primească vreo scrisoare. În primele trei săptămîni, candidatul este testat din toate punctele de vedere, fiind răsplătit cu maximum 300 de franci. Dacă soldatul dovedește aptitudini solide, în următoarele luni salariul său poate urca pînă la 1.500 de franci. Legionarii din regimentele situate în Paris sînt mai bine plătiți decît cei din afară – cam 2.500 de franci în primul an al contractului. Începînd cu al doilea an, venitul lunar crește la aproximativ 4.000 de franci. Aceste salarii nu sînt date în mînă soldaților, ci sînt vărsate într-un cont special, la care are acces atît titularul, cît și Legiunea, urmînd ca întreaga sumă să fie primită în momentul lăsării la vatră, după terminarea contractului. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns