Concurență acerbă (III)

Se știe că în Facultatea de Litere, ca și în Facultatea de Științe, atît în trecut cît și astăzi, se pregătesc cadre pentru învățămînt; preuniversitare ori universitare. Și dacă pe vremuri acesta era motivul pentru care mă înscriam la Facultatea de Litere, nu aceeași motivație explică aglomerația la înscrierile de anul acesta, la Universitatea din Bacău, și mai ales „concurența acerbă” de la Facultatea de Litere, cu specializarea limbilor străine. Fiecare dintre candidați se gîndește, probabil, ca după absolvire să ocupe un loc „călduț” și bine plătit de translator (traducător) în relațiile economice / comerciale, sau chiar în relațiile internaționale și diplomație. Nici gînd pentru un post de profesor de limba română, ori de limbi străine, unde – ce-i drept – nu poate primi decît un salariu prea modest, cît al unei femei de serviciu. Ei nu știu că pe vremea cînd urmam eu studiile liceale și universitare, profesorii erau plătiți ca niște funcționari superiori de stat și își permiteau ca, în vacanțe, să-și facă concediul în străinătate, uneori numai cu diurna primită ca membru în consiliile de bacalaureat.
Dar pe mine nu aceste cîștiguri bănești mă atrăgeau spre cariera didactică – deși nu erau de ignorat pentru un fiu de țăran care vroia să se autodepășească pe scara socială. Pentru mine, mirajul literelor, al unei desăvîrșiri culturale era motivul principal pentru care alegeam din vademecum-ul Facultății de Litere disciplinele și cursurile de urmat, cu Limba și literatura română ca obiect principal, și Limba franceză ca obiect secundar. Ceea ce însemna să frecventez regulat cursurile și seminariile cu profesorii universitari: Nicolae Cartojan, Dan Simionescu, Dumitru Caracostea, Mihail Dragomirescu, Tudor Vianu, Bazil Munteanu ori Charles Drouhet, adevărate personalități ale învățămîntului și culturii românești. Ei m-au învățat să pătrund în profunzime literatura română veche, clasică și modernă, estetica și critica literară, ori frumusețea vorbirii în limba franceză și tainele literaturii lui Voltaire sau Balzac. Mai ales în primii doi ani de facultate am frecventat regulat cursurile și seminariile acestor profesori, obținînd aprecierea lor cu note de „foarte bine” cu distincție, pentru lucrări ca: „Alte ediții de cronici” sau „Carol al XII-lea al Suediei văzut de Voltaire și Neculce”, elaborate pe baza unor îndelungate cercetări și studiu în bibliotecile Universității din București. Ceea ce mi-a marcat întreaga activitate didactică, desfășurată de-a lungul celor 36 de ani de predare-învățare în liceele din Bacău. Și acestea n-au fost singurele mele satisfacții optînd pentru Facultatea de Litere. Au fost și alte succese care țin de aceeași sferă a culturii, care motivează această opțiune.

Prof. Marin COSMESCUniversitare. Și dacă pe vremuri acesta era

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!