Liceulpoate fi pentru cei mai dotați și o provocare la competiție. În mod cert fiecare și-a încercat cel puțin o dată în viață norocul pe la concursurile școlare. Unii au făcut chiar o tradiție din participările la olimpiade, chiar dacă au reușit sau nu să obțină un premiu. Avînd în vedere că de regulă decizia de a participa la un concurs îți aparține în exclusivitate, nu cred că poate fi vorba despre dragoste cu de-a sila. Cei care au îndrăznit să facă acest pas au putut constata că reușita, indiferent de domeniu de care este vorba, implică multă muncă și mulți neuroni puși în cuie. Timpul dedicat nu se rezumă nici pe departe la cîteva ore. Ca să faci față cît de cît onorabil, îți trebuie cîteva săptămîni bune de învățare asiduă. Este de așteptat ca sîrguința celor ce obțin premii să fie stimulată de către cei în măsură să facă acest lucru.
Mă gîndesc că premiile nu ar trebui să fie decernate doar cîștigătorilor olimpiadelor naționale, ci și elevilor care ocupă amărîtele locuri județene sau teritoriale. Spun acest lucru cu certitudinea faptului că, atunci cînd este vorba să fie premiat un elev, inspectoratele școlare nu au în dotare nici măcar diplomele necesare, apelînd la banalele copii xerox. Mai mult decît atît, în ultimii ani au luat amploare concursurile școlare cu taxă. Ca să participi la un concurs de acest gen, nu e de ajuns să fii dotat cu inteligență, îți mai trebuie și niște părinți cu resurse substanțiale. Cît privește premiile, nu vă faceți prea multe iluzii: diplomele sînt mai mult decît suficiente! (R. P)
Lasă un răspuns