Condamnat pe nedrept la 18 ani de închisoare în Dosarul ”Crima de la Grigoreni”

Celebrul dosar al ”Crimei de la Grigoreni” s-a dovedit, după șapte ani de judecată, un dosar tratat cu superficialitate atât de procurori și polițiști care nu au reușit să strângă suficiente probe pentru o condamnare corectă, cât și de unii dintre judecători care au dat condamnări grele fără probe. Un apropiat al profesorului de matematică Gheorghe Cernat (ucis în iunie 2007), cel care de altfel a descoperit cadavrul și a ajuns singurul suspect, a plătit cu libertatea. Aproape trei ani a stat degeaba după gratii. După trei cicluri de judecată, bărbatul a fost achitat. El cere acum despăgubiri pentru toată suferința îndurată în închisoare și pentru anii pierduți. Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) critică dur modul în care magistrații de la Tribunal și Curtea de Apel au judecat dosarul. Acest caz controversat pune într-o lumină proastă și Poliția Română, care nu a mai continuat cercetările din motive incredibile – lipsa de personal și numărul mare de lucrări!

Prima condamnare a celui care l-a găsit pe profesorul Cernat mort în casă și a decis să anunțe Poliția a venit în noiembrie 2008: 18 ani de închisoare pentru omor și violare de domiciliu. Vasile Tătaru (42 de ani) era învățător la Școala de Arte și Meserii din comuna Berești-Tazlău și prieten bun cu profesorul Cernat. Deși în casa victimei s-au găsit 48.000 de lei, Tribunalul Bacău a mers pe varianta Parchetului și a decis că Tătaru l-a omorât pe Gheorghe Cernat pentru 300 de lei, bani necesari pentru acoperirea unei pagube în gestiune pe care o avea soția sa, angajată la un magazin. Fără niciun martor ocular sau vreo declarație împotriva acuzatului, judecătorul decide că Tătaru a intrat în casa profesorului și, pentru că acesta nu a vrut să-i dea banii, a luat un scaun, l-a lovit în cap, iar apoi l-a înjunghiat de patru ori în piept cu un cuțit. Instanța a luat în calcul doar declarația de recunoaștere de la urmărirea penală, pe care Tătaru a susținut mereu că a dat-o sub presiuni și amenințări. Apelul declarat de Tătaru a fost respins de Curtea de Apel Bacau în 24 februarie 2009.

ÎCCJ critică dur instanțele din Bacău

ÎCCJ, care a judecat recursul, este prima instanță care ia în serios plângerile lui Tătaru și care constată că la dosar nu există dovada că acesta a comis crima. ”Instanța de apel, ca instanță de control judiciar, nu s-a interesat de modul în care inculpatul a fost audiat, de cum se explică participarea polițiștilor la audiere, atât timp cât, în cazul infracțiunii de omor, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, n-a verificat participarea unui avocat la luarea primei declarații – sunt doar câteva dintre criticile aduse de ÎCCJ. Or, toate aceste apărări ale inculpatului se impuneau a fi verificate, mai ales că, dacă se înlătură «recunoașterea» și așa-zisa participare a inculpatului la reconstituirea faptei, alte probe de vinovăție a acestuia nu sunt în dosar.” Acest dosar controversat pune într-o lumină proastă și modul în care se face ancheta la nivelul Poliției, care nu a mai continuat cercetările din motive incredibile – lipsa de personal și numărul mare de lucrări! ”Deşi Institutul Național de Medicină Legală «Mina Minovici», care a făcut expertiza medico-legală în 2007, a ajuns la concluzia că rezultatele nu sunt concludente şi trebuie continuate investigaţiile, expertiza a fost oprită – arată ÎCCJ, în urma unei Dispoziții a inspectorului general al Poliției Române și a unei analize și a capacității de prelucrare a probelor biologice, prin prisma Managementului Calității, invocându-se personalul insuficient al laboratorului și numărul mare de lucrări în lucru.” Magistrații ÎCCJ se arată surprinși și de modul în care s-a făcut o altă expertiză, de această dată la Institutul de Criminalistică, Serviciul Expertize Biocriminalistice, din cadrul Ministerului de Interne, care a ignorat mare parte din probe și s-a pronunțat doar parțial. Înalta Curte nu consideră convingător nici mobilul crimei (suma de 300 de lei), acceptat atât de ușor de instanțele din Bacău, şi crede că este mai plauzibilă varianta potrivit căreia profesorul de matematică și director de școală, cunoscut ca un cadru didactic foarte sever, care lăsa mulți elevi corigenți și repetenți, ar fi fost ucis din răzbunare. Din acest motiv, în mai 2009, ÎCCJ a admis recursul lui Tătaru şi a dispus reluarea cercetării judecătorești, dar de această dată luându-se în calcul toate probele solicitate de Tătaru.

Tribunalul face psihanaliza cazului și îl condamnă din nou

Dosarul s-a întors la Tribunalul Bacău, dar la alt complet de judecată care sfidează total dispozițiile magistraților de la ÎCCJ. În al doilea ciclu de judecată, prima instanță merge pe aceeași linie și, pe 1 iunie 2010, îl condamnă din nou pe Tătaru la 18 ani de închisoare. În motivarea sentinței, judecătoarea de la Tribunal face o incursiune în mintea și sufletul criminalului și o analiză psihologică a acestui caz. Fără ca nimeni să fi fost de față în casa victimei, în momentul crimei, și prin urmare, nici declarații de martori nu există la dosar, judecătoarea scrie: ”În momentul în care profesorul Cernat Gheorghe a fost trezit din somn, i-a cerut explicații inculpatului cum și de ce a intrat în casă, cerându-i urgent să iasă afară, însă acesta, beat fiind, nu s-a conformat, pentru că nici nu apucase să spună de ce venise. Victima nu i-a dat răgazul să scoată vreo vorbă, ci i-a cerut în continuare să plece amenințându-l cu poliția. Amenințarea profesorului l-a ofensat peste măsură pe inculpat care, beat fiind, s-a hotărât să riposteze. (…) Violențele descrise mai sus s-au petrecut în aproximativ 5 min.” Psihanaliza demontează mobilul crimei, dar găsește o scuză: ”Deși în casa profesorului erau bani, inculpatul nu a scotocit prin locurile în care era logic să-i găsească, ci, văzând sângele victimei împroșcat peste tot, s-a îngrozit de ceea ce a făcut” – este concluzia magistratului. Un scenariu construit pe presupuneri, nici măcar logice: îngrozit, nu a mai căutat banii, dar a stat să fumeze o țigară (?!). ”În răgazul oferit de fumatul unei țigări, inculpatul a luat hotărârea să șteargă urmele faptei sale, pentru a scăpa de rigorile legii penale – este de părere judecătoarea. Astfel, a șters toate locurile unde credea că a lăsat amprente: pe cuțit, pe scaun, mânerele de la uși, întrerupătorul electric, sistemul de deschidere/închidere al televizorului ș.a., după care a plecat. (…) Acasă s-a dezbrăcat de hainele murdare de sângele victimei, pe care le-a ascuns într-o cutie de carton, pe care a ascuns-o într-un loc numai de el știut. Este posibil ca în acea cutie să fi pus și pantofii. Inculpatul, provenind dintr-o familie onorabilă, nu a spus nimănui ce a făcut, însă l-a trădat conștiința.” Având deja o poveste creionată și zeci de idei preconcepute, judecătoarea a respins expertizele cerute de Tătaru, așa cum hotărâse ÎCCJ, şi a dat sentință de condamnare!

Psihanaliza nu a fost apreciată la Curtea de Apel

Curtea de Apel Bacău dispune, însă, pe 1 februarie 2011, desființarea sentinței Tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, dar la un alt judecător. Curtea de Apel menționează în motivare că instanța de fond era obligată să se conformeze dispozițiilor ÎCCJ și să administreze probele stabilite de aceasta. ”Prima instanță a încălcat grav dreptul la apărare al inculpatului, pronunțând condamnarea acestuia fără audierea martorilor din lucrări” – este concluzia Curții de Apel. Pentru a treia oară, dosarul ajunge la Tribunalul Bacău, la alt complet de judecată care administrează toate probele cerute şi ajunge la concluzia că în dosar nu sunt probe certe de vinovăție. Mai mult decât atât, instanţa arată că inclusiv pe înregistrarea audio-video a reconstituirii faptei se observă că procurorul l-a influenţat pe Tătaru şi a avut „un rol activ în a determina inculpatul să releve modul de operare în maniera dorită de anchetator”. Ca atare, pe 28 februarie 2013, Tribunalul l-a achitat pe Tătaru, iar Curtea de Apel a menținut sentința de achitare. Parchetul a făcut recurs la ÎCCJ, însă, în mod curios și neașteptat, ca o recunoaștere a nevinovăției lui Tătaru, Parchetul își retrage recursul chiar înainte de primul termen, care trebuia să se judece pe 24 ianuarie 2014. Astfel, sentința de achitare a rămas definitivă și irevocabilă.

Cere despăgubiri de peste 1.000.000 de lei

Vasile Tătaru a deschis acțiune în instanță împotriva Statului Român și cere despăgubiri materiale de 63.718 lei și 1.000.000 lei daune morale pentru că a fost ţinut în arest pe nedrept timp de doi ani și nouă luni, de la 2 iulie 2007 până la 30 martie 2010.