Ștefan RADU
America a intrat în febra alegerilor prezidențiale. Considerate drept standard al democrației moderne, Statele Unite se comportă în aceste zile (și în lunile ce vor urma) ca o imensă agoră unde se discută marile probleme mondiale. Asta deoarece „chestiunile interne” ale americanilor, în marea lor majoritate, se răsfrîng, paradoxal, asupra întregii comunități internaționale. Dacă este recesiune în SUA, bursele de pe întreg mapamondul intră în sevraj din lipsă de dolari. Inflația din România oscilează în strînsă legătură cu evoluția campaniei din Iraq. Deciziile Congresului referitoare la imigrație îi apropie sau îi îndepărtează pe milioane de oameni de visul lor american. Cînd explodează o bombă la Washinghton se dă alarmă la trupele antitero din alte o sută de state. Asta este America!
Printre temele electorale abordate de ambele tabere aflate în dispută descoperim subiecte atît de comune pentru noi, românii: corupția, șomajul, cheltuirea banului public… Pare-se că nu există loc sub soare unde politicienii să nu păcătuiască. Însă capul de afiș rămîne războiul din Iraq. SUA a pierdut aproape două mii de cetățeni în luptele care par, dintr-o anumită perspectivă, inutile. Epoca post-Saddam nu este nici mai prosperă, nici mai sigură și nici mai democratică. Președintele Bush încă nu a găsit un răspuns satisfăcător la întrebarea „de ce a fost necesar acest război?”… Este de-a dreptul cinic atunci cînd se refugiază în fraze de genul: „Oricum, lumea arată mai bine fără Saddam…” Personal, cred că ar arăta și mai bine fără Bush… Sentimentul de insecuritate pe care l-a indus americanilor va fi cu greu îndepărtat în următorii ani. Grav este că și alte națiuni au descoperit ce înseamnă să trăiești sub amenințarea atentatelor teroriste. Spaniolii, saudiții și mulți alții au uitat să se bucure de viața liniștită din comunitățile lor. Cîteva familii bulgare au descoperit că visul american poate fi îndoliat. Violența în lume a crescut exponențial în ultimii patru ani. Zi de zi, constatăm cîtă dreptate au avut cei care au spus: „După 11 septembrie, nimic nu va mai fi așa cum a fost!”
Poate cea mai sugestivă descriere a strategiei republicane a făcut-o contracandidatul democrat: „Avem un președinte care confundă Iraqul cu Al Quaida.” Dacă chiar așa stau lucrurile, atunci o asemenea confuzie a întors lumea pe dos. Au fost călcate reguli și tratate internaționale, s-a legiferat agresiunea militară în relațiile dintre state, s-a impus legea pumnului în detrimentul diplomației. Cu o anume disperare, România a jucat pe cartea aliatului puternic. Prin liderii săi, face eforturi pentru a rămîne consecventă în promisiunea făcută. Această atitudine este atent observată și analizată de mediile politice și informaționale din întreaga lume. Dovada am avut-o la recenta vizită a premierului Năstase în SUA. Presa a insistat tocmai pe acest aspect al strategiei noastre externe. Am fost priviți ca un fel de curiozitate mondială: sîntem singura țara din coaliția care a invadat Iraqul unde nu s-au înregistrat proteste semnificative. Nici un politician din opoziție, nici o organizație civică, nici măcar un ziar nu a exprimat vreun dezacord referitor la participarea trupelor noastre la campania din Golf. Cu greu se poate găsi o explicație acceptabilă. Dacă presupunem că românii, la nivel individual, chiar înțeleg jocul politic mondial, atunci înseamnă că traversăm o perioadă istorică atipică: nația noastră – specialistă în negocieri și gesturi de maximă flexibilitate diplomatică – a mizat totul pe o singură carte, fără să aibă garanția că este asul necesar. Înclin, totuși, să cred că – de fapt – oamenii din țara asta habar nu au în ce au fost angrenați. Ca și în alte situații (integrarea NATO, aderarea la UE, semnarea tratatelor cu Ukraina și Rusia), românii au aflat doar partea luminoasă a deciziilor guvernanților. Nimeni nu a făcut efortul de a informa corect și complet populația, evitînd, astfel, protestele. Un om bine informat nu înghite orice slogan electoral ca pe cireașa de pe tort! Cînd știi, începi să te-ndoiești. Zilele trecute, cineva a cerut referendum pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Au sărit ca arși politicieni din toate taberele. Drept argument pentru inutilitatea acestei acțiuni democratice s-a adus un așa-zis procentaj rezultat din sondaje de opinie care ar arăta că românii, în proporție de peste 80 la sută, abia așteaptă să devină cetățeni europeni. Mi-aduc aminte de-o vorbă a martelui matematician Grigore C. Moisil care spunea că „Statistica este acea știință cu ajutorul căreia demonstrezi tot ceea ce dorești.” PSD, înainte de alegerile locale, conform sondajelor, se declara stăpîn peste întreaga Moldovă, așa cum Bush deja citește în grafice sofisticate victoria de care chiar și americanii se îndoiesc…
Lasă un răspuns