Ștefan RADU
Chiar dacă au trecut aproape 14 ani de la Revoluție, încă ne mai bîntuie fantomele unui regim anulat de istorie. Sîntem tentați să dăm vina pe comuniști, securiști, activiști ori de cîte ori bifăm cîte o neîmplinire în biografia noastră. Înjurăm politica, dar ne ținem departe de ea, nu ne implicăm direct în luarea deciziilor ce afectează comunitatea. Este mult mai ușor să cîrcotim de pe mantinelă…
În urmă cu două săptămîni, în acestă rubrică, afirmam că „tinerii se dezmeticesc, încep să înțeleagă mecanismul și au avantajul biologic de partea lor” (iaca, am ajuns să mă autocitez!…). Îndrăzneam, atunci, să cred că următoarele alegeri vor fi decise de ei deoarece interesele lor sînt diferite față de cele ale politicienilor aruncați de valul revoltei din 1989 direct în fotoliile din Parlament. Ei își asumă trecutul acestei țări, însă nu la fel de acut precum părinții lor. Ochii le sînt ațintiți către viitor și nu au nostalgii proletcultiste. În plus, la cei 25 – 35 de ani ai lor, nu sînt compatibili cu numeroasele compromisuri ce au dat culoarea gri a peisajului politic dîmbovițean. Este ceea ce a demonstrat demisia antipaticului domn Cosmin Gușă. Eu nu-mi propun să reiau comentariile – generoase – ce au abundat în paginile cotidianelor din ultimele zile. Însă cred că gestul lui Cosmin Gușă nu poate fi redus doar la o reacție de frustrare pentru că a fost scos din rolul de june-prim al PSD. În acest partid asfixiant prin dimensiuni și terifiant prin acțiunile underground, există un număr de tineri într-adevăr dotați intelectual care cred cu toată ființa lor că reprezintă social-democrația românească de mîine. În frunte cu dl. Ponta, acești juni au zburdat nestingheriți, convinși fiind că umbra protectoare a premierului Năstase îi apără de orice amenințare. Acum se dovedește faptul că zbenguiala lor a dat bine pentru schimbarea de imagine în exterior jinduită de PSD. Însă 2004 înseamnă ALEGERI, adică o chestiune cu care bătrînii din partid nu glumesc. Ei știu că rețetele cele mai eficiente sunt cele deja verificate, iar experimentele adolescentine sînt bune doar pe la simpozioanele internaționale și pe la taberele de vară destinate învățămîntului politico-ideologic. Dintr-o singură trăsătură de condei s-a făcut umbră în conducerea PSD, „greii” partidului reluîndu-și locurile ținute calde – timp de vreo doi ani – de mai tinerii lor ucenici.
„Fenomenul Gușă” nu este izolat. A izbucnit la București, însă unda de șoc se va resimți pînă la Sighetu Marmației! Opoziția reală de care ar trebui să se teamă PSD nu se află în afara acestui partid. Este în interior și freamătă de dorința de a se afirma. Tinerii au descoperit că se pricep și la altceva decît să lipească afișe pe garduri și să organizeze discoteci prin toate cotloanele județului. Au învățat să facă afaceri, au citit ceva despre doctrinele contemporane, au circulat prin țările vecine și au prins curaj. S-au săturat de rinocerii care au pus stăpînire pe mlaștină. Vor piscină cu valuri artificiale! Au diplome (luate „pe bune”, în universități de prestigiu) și nu le mai este la îndemână să execute ordinele unor absolvenți de „Ștefan Gheorghiu” sau nici măcar atît! Biologic, au dreptate! În PSD, pînă nu-i tîrziu, ar trebui să se predea intensiv un curs de „Biologie politică”. Așa ar mai afla unii că există „generație”, „bătrânețe” și chiar „moarte” politică. Mumificarea nu-i decît o înșelătorie care transformă orice credință, peste timp, în pulbere.
Lasă un răspuns