Ștefan RADU
După cum merg treburile prin România de astăzi, hoții mărunți – cei care fură doar pentru a supraviețui – vor pleca spre alte zări, nemaifăcînd față concurenței oficiale, absolut neloială. Cum să reziste bietul maradonist cînd chiar polițiștii adevărați îi iau pîinea de la gură?! Au ajuns unii tablagii să atace în gașcă și să-i coordoneze pe infractorii care sparg conductele de combustibili. Săptămîna aceasta, primele pagini ale cotidianelor au fost ținute de arestările în rîndul celor plătiți din banul public pentru a apăra legea. Care lege? A jafului ca-n codru!
Și pentru că nu a fost îndeajuns, iată că statul român a fost condamnat de instanțele europene la plata unor despăgubiri (tot din taxele și impozitele plătite de noi) pentru că polițiștii și gardienii din penitenciare bat mai rău decît crivățul din Siberia. Așa i-a învățat la școala de milițieni. Cînd s-a vorbit de demilitarizarea Poliției, unii cetățeni au remarcat că, în noile uniforme, cadrele arată „ca niște oameni”. Informațiile care ne asaltează zi de zi nu par să confirme un asemenea compliment.
În mai toate afacerile dubioase – mașini furate în Occident și înmatriculate la noi, defrișări ilegale, trafic de influență, contrabandă cu bunuri de import, fuga din țară, cu acte în regulă, a unor urmăriți general – sînt implicați și polițiști, procurori, funcționari cu poziții importante. Culmea este că atît Ministerul de Interne, cît și Ministerul Justiției au structuri informative responsabile pentru „protecția cadrelor”, adică niște servicii speciale care au grijă să nu-i lase pe angajații acestor instituții să cadă în păcat. Atunci cînd – în sfîrșit – buboiul se sparge, aflăm că arestările s-au făcut în urma unor date și dosare furnizate de Serviciul Român de Informații! Nu tu UM 0962 (de la Interne), nu tu Direcția de Protecție Informativă (de la Justiție), ci SRI! Și în cazul Dabela, și în cazurile de contrabandă de la graniță, și în dosarul spărgătorilor de conducte (ca să nu mai amintim de Banca Transilvania și traficul de influență din cadrul Guvernului), Serviciului Român de Informații i s-a recunoscut aportul decisiv. Atunci – mă întreb – de ce instituția aceasta este înjurată în tot spectrul politic, de ce unii cer desființarea ei și de ce se preferă griul atunci cînd nu poate fi atacată? Pentru mine, răspunsul este simplu: prea i-a supărat pe toți! Într-o țară în care hoții sînt „marginalizați profesional” de unii dintre cei care iau salarii de la stat, existența unei structuri informative care nu face conferințe de presă de trei ori pe zi, însă contribuie la curățenia generală, iese din tipar. Aflăm – din cînd în cînd – că SRI a întinerit, că ofițerii de astăzi sînt absolvenți de sociologie, inginerie, filologie sau medicină, că se țin departe de scandalurile publice și nu reacționează isteric la atacurile unora sau altora. A trebuit să ne spună presa franceză și Mossadul că au fost dejucate posibile atentate teroriste, italienii ne mulțumesc pentru prinderea unor mafioți căutați de zece ani, iar americanii recunosc profesionalismul contraspionilor români. Dacă chiar așa stau lucrurile, atunci nu-i văd bine nici pe polițiștii corupți, nici pe cei din Justițiel, care măsluiesc dosare, și nici pe funcționarii care cred că au fost împroprietăriți cu cîte o bucată mare din România.
Lasă un răspuns