CONEXIUNI Gambitul lui Stan

Ștefan RADU

Abia reîntors în realitatea cotidiană atît de agitată (vreo două săptămîni am fost rupt de informațiile vehiculate în presă), am redescoperit că sîntem mari specialiști la fotbal și politică. Scandaluri, iritare maximă, patimă și comunicate vitriolante – iată modul în care ne consumăm energiile naționale! Las deoparte fotbalul care devine – pe zi ce trece – un jalnic circ… Dacă ratarea unei calificări nu duce la scumpirea franzelei, mult mai dramatice sunt erorile politice. Luptele dintre lideri, jocurile de culise, corupția au efecte directe și imediate asupra vieții fiecăruia dintre noi. Cînd ministrul Tănăsescu anuță reforma fiscală puteți fi siguri că vor apărea noi impozite care să dijmuiască leafa și așa indecent de mică. Iar atunci cînd sînt semne de supărare între Parlament și o instituție precum SRI trebuie să ne ascuțim atenția pentru că se petrec jocuri complicate.

Am citit cu interes declarațiile furioase ale președintelui Comisiei de Control SRI, deputatul Ion Stan, care – pe neașteptate – a sărit la beregata prietenului său (pînă mai ieri) Radu Timofte, șeful contrainformațiilor. Dintr-o dată, dlui Stan „nici reforma nu-i place, nici gura nu-i tace” – ca să parafrazăm balada noastră națională. Prin iunie nu mai prididea cu declarațiile sale către presă în care lăuda ritmul alert al schimbărilor pozitive din SRI, direcția modernă și în concordanță cu standardele cerute de NATO și partenerii occidentali pe care s-a înscris strategia promovată de conducerea Serviciului… Iar acum imaginea este exact pe dos: reformă ioc, prea mulți foști securiști, incoerență în decizii! Care dintre afirmațiile domnului Stan să le credem? Nu de alta, dar să fim mințiți pe banii noștri e de-a dreptul mojicie.

Extrem de interesantă este coincidența dintre acest scandal (care l-a luat prin surprindere și pe președintele Ion Iliescu) și seria de dezvăluiri despre corupția ce macină unele instituții guvernamentale. Cazul Puwak (emblematic pentru etapa istorică prin care trece România), interminabilul dosar Păvălache, afacerile unor prefecți și primari care au transformat întregi regiuni ale țării în moșii personale sau de clan erodează încrederea partidului de guvernămînt într-o nouă victorie electorală în 2004. Și, cum premierul Năstase știe că majoritatea acestor dosare au fost alimentate cu informații culese de SRI, primul PSD-ist al țării a reacționat impulsiv (cum face adeseori) și a atras atenția ofițerilor din acest Serviciu „să nu joace la două capete”. Unii afirmă că prim-adjunctul directorului SRI ar fi demisionat deoarece ajunsese la concluzia că rapoartele și sintezele referitoare la corupția din România prezentate Guvernului și Parlamentului au rămas fără nici un efect. Ba chiar i s-ar fi sugerat că datele ar mai trebui verificate și analizate și din altă perspectivă. Generalul s-a făcut că nu înțelege și dintr-o dată i s-a reamintit faptul că provine din fosta Securitate. Timp de trei ani, nimeni n-a observat acest amănunt din biografia sa profesională. Acum, cînd răspundea de urmărirea procesului de privatizare a PETROM și cînd a atras atenția asupra unor evoluții anormale în această afacere (date care au răsuflat și în presă, posibil cu acordul său), iată că omul se îmbolnăvește subit și se cere la pensie. De asemenea, s înt parlamentari care se plîng de faptul că telefoanele le-ar fi ascultate de către SRI. La cîte afaceri dubioase conduc sau controlează aleșii poporului, grav ar fi dacă Serviciul Român de Informații nu le-ar urmări discuțiile cu partenerii de potlogării! Trist este că informațiile obținute de SRI ajung în sertarele colegilor celor vizați și de aceea – poate – unele anchete mor înainte de a se declanșa.

Cînd interese înalte sînt deranjate, cineva trebuie să intervină. De data aceasta personajul sacrificat pare a fi chiar deputatul Stan. În culisele Parlamentului se joacă un ciudat gambit, menit să asigure victoria (sau măcar avantajul de moment) pentru echipa care acum propune sacrificiul otrăvit. Să vedem dacă adversarii acceptă deschiderea.