Ștefan RADU
În clipele sale de sublimă amețeală, Guvernul, adunat în plen la Palatul Victoria, emite hotărîri, ordonanțe, proiecte de legi care, prin ridicolul lor, fac din decretele ceaușiste adevărate bijuterii legislative. Una dintre cele mai recente isprăvi este decizia de a-i obliga pe chiriașii din locuințele de stat (și doar numai aceștia!) să plătească impozit pe clădirile care îi adăpostesc. Dintr-o singură trăsătură de condei, miniștrii dlui Năstase bulibășesc principii constituționale fundamentale. În primul rînd, discriminează persoane aflate în una și aceeași categorie socială: chiriașii. Au apărut, astfel, două categorii: chiriașii la stat și ceilalți chiriași. Li se aplică legi absolut diferite. Concomitent, statul a devenit un proprietar de lux, care are doar drepturi, nu și obligații. Situația nu este nouă: la fel se procedează și în economie, unde firmele de stat sînt scutite de dările la buget (mii de miliarde sînt trecute, periodic, la datoria publică și le plătim noi, contribuabilii, pentru că așa vrea premierul și ai lui…), iar întreprinderile cu capital privat sînt somate, executate și amendate.
Dar să revenim la chiriașii originali din România… Am căutat prin dicționarele din casă și iată ce am aflat: impózit s.n. plată obligatorie către stat, în bani sau în produse, stabilită prin lege; impunere. ( Chiriașul are obligația – că de aia-i chiriaș! – să achite, la termenele stabilite contractual, o chirie. Ea este mai mare sau mai mică, în funcție de cum s-a priceput să negocieze cu proprietarul. Pentru acea chirie are dreptul de folosință asupra bunului închiriat și atît. Nu-l poate vinde, nu-l poate dona, nu are nici un alt drept! Dacă miniștrii dlui Năstase au ajuns la concluzia că indivizii numiți chiriași trebuie jumuliți, atunci aveau posibilitatea să o facă în perfectă legalitate, mărind chiriile, nu inventînd un impozit care pune Constituția într-o situație penibilă. Acum, cînd mințile alese ale neamului se chinuie să modifice Constituția și să definească proprietatea așa cum ar fi firesc, un act normativ care impune obligații de proprietar chiriașilor răstoarnă toate principiile capitaliste. Dezvoltarea multilateral-originală a societății românești este demnă de o carte a recordurilor triste, unde umorul devine bășcălie, iar politica devine șmechereală. Pentru că și în acestă lege este o șmecherie prost mascată: banii din chirii merg direct în conturile societăților proprietare de imobile, ca venit propriu, pe cînd impozitul ajunge la Trezorerie, în contul ce poate fi folosit discreționar și integral de stat. Nevoia de bani a sistemului – mai ales că vine un an electoral dur și vor fi necesare miliarde pentru afișe, baluri cu bere gratis și promisiuni deșănțate – este incomensurabilă și atunci nu mai contează dacă sînt călcate în copite toate principiile unei societăți cu adevărat democrată. Sau, mă rog: capitalist-derutată…
Lasă un răspuns