Ștefan RADU
La „Sfatul înțelepților” (Realitatea TV), domnul Octavian Paler și-a ieșit din fire. Tonul filosofic, intelectualist pe care moderatorul emisiunii a încercat să-l impună a rezistat doar în primele 20 de minute. În momentul în care s-a ajuns la „ce-am visat și ce-am ajuns!”, atît domnul Paler cît și ceilalți invitați (domnii Bălăceanu-Stolnici și Paleologu) au explodat. În Decembrie ’89, chiar dacă eram exagerați în viziunea noastră despre ceea ce înseamnă Occidentul (bunăstare, libertate, nenumărate oportunități de afirmare a individului etc.), totuși nu ne-am fi imaginat că libertatea, în viziune postdecembristă autohtonă, capătă asemenea dimensiuni grotești. Principiile au fost convertite, iar conștiințele s-au prostituat cu primul prilej. Singurul ideal urmărit de noile generații este banul. Cel puțin așa au explicat cei trei înțelepți (în cel mai adevărat sens al cuvîntului) invitați în studiou. „Nu vedeți cu cîtă mitocănie se manifestă bogăția astăzi?” – a explodat dl Paler. Libertatea – în viziunea originală a românilor – a devenit un paravan pentru exibarea lipsei de educație, a imoralității, a infracțiunii.
Și parcă pentru a confirma asemenea aserțiuni pesimiste, a doua zi, justiția română a eliberat cîțiva infractori pentru erori de procedură judiciară. Adică avem de-a face cu încă o manifestare a libertății de exprimare a hoților, de apărare a drepturilor individului care fură la drumul mare. În județul Bacău dispar combinate, terenuri, clădiri, însă controlați, amendați, cercetați, arestați sînt cei care vînd, la tarabe, jucării chinezești fără documentație în românește! Sînt mari societăți care nu au mai plătit impozite la buget de pe vremea lui Dej, însă conturile sînt blocate la micile firme, la cizmarii care, din cînd în cînd, nu taie chitanțe pentru pingelirea unor tîrlici. Proverbul „Cine poate, oase roade!” este, astăzi, mai actual ca oricînd. Vorba lui Caragiale: „La noi, oamenii mari sînt canalii, iar canaliile ajung oameni mari!”… Începi să crezi că nimic nu se mai pote schimba, că lupta cu lipsa de moralitate nu-și are rostul. Poate de aceea utopia propusă de domnul Paler este mai frumoasă. Cu jenă, aproape, el propunea poporului român să intre în grevă democratică. Adică să nu mai acceptăm jocul electoral din care cîștigă doar clasa politică. Democrația – în speță, libertatea – nu poate exista fără votul celor mulți. O dată la patru ani, oamenii mari au nevoie de scrutinul care să le valideze matrapazlîcurile și incompetența. Fără aceste voturi mărunte – dar multe! – ei nu mai există. Oare?!
Scenariul este unul imaginat de un scriitor genial care, cîndva, a scris „Viața pe un peron”. O utopie care trebuie recitită deoarece poate conține răspunsul chiar la noua propunere a domnului Paler: dacă se blochează jocul democratic, nu se deschide calea pentru dresorii de cîini ucigași?… Reversul democrației – un sistem imperfect, dar altul mai bun n-avem, după cum spunea un mare politician al secolului XX – rămîne, deocamdată, dictatura, ceea ce ne înfioară ca perspectivă. Libertatea mitocanilor de astăzi enervează, însă dictatura ucide (fizic și moral). Altfel spus, nu prea avem variante între care să alegem.
Lasă un răspuns