Ștefan RADU
Am stat mult în cumpănă dacă să scriu – iarăși – despre panseurile chiriașului de la Cotroceni sau să ignor replicile justificate doar de vîrsta înaintate a emitentului. Numai că, în ultimele zile, aproape orice discuție purtată cu diverși cunoscuți a eșuat în eterna temă a „accidentelor verbale” produse de dl Ion Iliescu. Remarca domniei sale conform căreia „Băieții aceia de la SPP au auvut ei un motiv dacă au reacționat violent” pentru că „nimeni nu este nebun să se lege degeaba de un om” este comică doar la prima vedere. În spatele cuvintelor se ascunde un pericol imens, generat de mentalitatea cu epoleți caracteristică ceaușismului. Convingerea președintelui Iliescu referitoare la violența demnă de toată înțelegerea noastră vizează aceeași aroganță a funcționarului de modă veche și a activistului apărat de partidul atotputernic. Luni dimineața, la sensul giratoriu de la statuia lui Ștefan cel Mare, am trăit pe propria mea piele efectul unui asemenea comportament: un plutonier – sau cum s-or fi numind „milițienii” de astăzi – aflat la volanul autoturismului propriu a intrat fără ezitare în trafic, a uitat de orice prioritate și m-a obligat la o manevră periculoasă pentru a evita impactul. L-am claxonat. Greșeală fatală: mi-a aruncat o privire criminală și – printr-un gest clar – m-a apostrofat. Am vrut să-l opresc pe dreapta, să-i amintesc faptul că în „calitate” de contravenient poartă o uniformă pe care i-o cumpăr eu din impozitele pe care le plătesc. De aceea, am pretenția că un angajat al comunității să aibă respectul cuvenit pentru cei care îi dau o pîine de mîncare, nu să agreseze verbal sau chiar fizic pe cei care îi achită leafa. Însă imediat mi-am dat seama că individul cu epoleți avea de partea sa bunăvoința prezidențială: dacă niște subofițeri fără uniformă și-au permis să bată un secretar de stat, atunci unul în uniformă are oricînd liber la ciomăgit un ziarist…
Un ARO de la o unitate de Jandarmerie de prin vestul țării a lovit în plin un grup de tineri. Analizele au dovedit că șoferul în uniformă băuse. A fost deferit unui consiliu de disciplină militară: va fi sancționat, eventual trecut în rezervă. Numai că în mașină mai erau cu el alți doi colegi, în uniforme și ei. Nimeni nu-i consideră vinovați! Adică pot urca în mașina instituției, își lasă colegul băut să treacă la volan, sînt martori la schilodirea unor tineri, însă nu au nici o responsabilitate! Militarii și funcționarii puși să apere legea n-ar trebui, oare, să fie vigilenți mai întîi chiar cu ei înșiși? Cei doi aveau datoria să-și blocheze colegul, să-i interzică toate acțiunile contrare legii. Acum merită – mai mult chiar decît bețivul – să zboare din Jandarmerie pentru că nu au simțul legii. Atitudinea lor dovedește faptul că, în România, legea se aplică pe caste, după bunul plac al celor însărcinați cu administrarea actului de justiție. De aceea oamenii nu cred în anchetele care îi vizează pe procurori, judecători, înalți ofițeri… Nu puțini sînt cei care, opriți de agentul de circulație, în loc să prezinte actele la control, pun mîna pe mobil și sună nu știu ce pilă galonată, mare sculă pe basculă, grăbită să anuleze contravenția, verbal, direct la telefon. Poate de aceea, ori de cîte ori mă oprește vreun polițist, primele întrebări sînt ce meserie am și unde lucrez (!). Pentru că nu înțeleg relevanța acestor elemente, spun că sînt inginer și că locul de muncă nu are importanță (ceea ce este adevărat). Respectarea legii – mai ales în cauzele mărunte – este aleatorie. Mereu – vorba președintelui Iliescu – există un motiv pentru care un șmecher conduce ca un descreierat pe bulevard, că altul își instalează garajul în mijlocul unei parcări publice sau că unele amenzi sînt anulate fără nici o explicație!
Devii de-a dreptul penibil atunci cînd ceri respectarea regulilor în spiritul și litera lor. Cine mai crede în legi dacă funcționari mai mari sau mai mici pot modifica prevederile legale doar pentru că așa doresc ei?! Taxele și impozitele pot fi amînate la plată sau chiar anulate dacă te sprijină cine trebuie, arieratele cresc pentru că unii s-au obișnuit să uite de facturile pe care trebuie să le achite (neexistînd pericolul unei executări rapide și directe), șeful statului vrea să candideze pe o listă de partid chiar dacă astfel este violată Constituția și – în final – fiecare se descurcă așa cum poate și în funcție de pilele pe care le are. Dacă nu vă convine, luați de bun sfatul dlui Iliescu: puneți mîna pe par și articulați-l pe cel care vă enervează! Doar așa au făcut băieții veseli de la SPP, cei cărora le plînge pe umăr președintele. Că doar nu de nebuni ajungem să strîngem de gît vreun funcționar sau vreun grangure cu epoleți! „Sînt lucruri care se întîmplă mereu în viață…” – după cum spune, înțelept, Ion Iliescu, omul ales tocmai pentru a garanta respectarea legilor de către instituțiile statului român și funcționarii plătiți de la Buget.
Lasă un răspuns