Conform noii Legi a impozitului pe profit

Dobînzile bancare se deduc în funcție de gradul de îndatorare al firmelor

• contribuabilii sînt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate • plata impozitului se efectuează săptămînal

Guvernul a aprobat HG nr.859/2002, care conține instrucțiunile privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, reglementat prin Legea nr.414/2002. Maricel Radu, purtătorul de cuvînt al Direcției Generale a Finanțelor Publice (DGFP), spune că Legea 414 asigură unificarea reglementărilor în domeniu, existente în diverse acte normative, și a unui sistem unitar de facilități pentru toate categoriile de contribuabili plătitori de impozit pe profit, precum și eliminarea unor prevederi care au condus la interpretări diferite și care au creat distorsiuni în mediul de afaceri din România. În acest sens, legea cuprinde prevederi foarte clare privind deductibilitatea cheltuielilor aferente afacerilor și acordă facilități fiscale unitare pentru toate categoriile de contribuabili, cum ar fi:

Amortizare suplimentară

Prima categorie de facilități este amortizarea suplimentară, sub forma unei deduceri speciale de 20% din valoarea mijloacelor fixe achiziționate, destinate activităților autorizate, în situația în care nu s-a optat pentru regimul de amortizare accelerată. Valoarea rămasă de recuperat pe durata de viață utilă se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%.

Exemplu:

Investiția realizată # 200.000.000 lei

Durata normală de funcționare (DNU) # 10 ani

Data investiției # luna ianuarie

• Calculul cheltuielilor cu amortizarea utilizînd metoda de amortizare lineară, conform legislatiei actuale:

Valoarea cheltuielilor cu amortizarea în primul an de funcționare #

Valoarea investiției/ Durata normală de funcționare #

200.000.000/10 # 20.000.000 lei/ primul an de funcționare.

Valoarea cheltuielilor cu amortizarea rămasă pentru următorii 9 ani # 20.000.000 lei/an – pentru următorii nouă ani

• Calculul cheltuielilor cu amortizarea utilizînd metoda de amortizare lineară și aplicarea deducerii speciale de 20%, conform legii privind impozitul pe profit:

Valoarea cheltuielilor cu amortizarea în primul an de funcționare #

deducerea speciala ^ cheltuielile cu amortizarea, calculate pe baza metodei lineare la valoarea rămasă.

Deducerea specială # (20% x 200.000.000) # 40.000.000 lei

Cheltuielile cu amortizarea calculate pe baza metodei lineare la valoarea ramasă # ș200.000.000-(20% x 200.000.000)ț/10 # 16.000.000 lei

Cheltuielile cu amortizarea în primul an de funcționare #

40.000.000 ^ 16.000.000 lei # 56.000.000 lei/ primul an de funcționare.

Valoarea cheltuielilor cu amortizarea rămasă pentru următorii 9 ani # 16.000.000 lei/an – pentru următorii 9 ani

Amortizarea accelerată

Amortizarea accelerată, fără aprobarea prealabilă a autorității fiscale, pentru achiziția de tehnologie (respectiv mașini, utilaje și instalații de lucru, computere și echipamente periferice ale acestora, brevetele de invenție, de la data aplicării acestora de către contribuabil).

Calculul cheltuielilor cu amortizarea utilizînd metoda de amortizare accelerată, conform legislației actuale:

Valoarea investiției # 200.000.000 lei

Durata normală de funcționare # 10 ani

Valoarea cheltuielilor cu amortizarea în primul an # 50% x valoarea investiției # 50% x 200.000.000 # 100.000.000 lei, în primul an de funcționare.

Valoarea cheltuielilor cu amortizarea rămasă pentru următorii 9 ani # 11.111.111 lei/ an – pentru următorii 9 ani.

Dobînzile se deduc integral

Cheltuielile cu dobînzile sînt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decît unu.

Dacă acest indicator este peste unu, inclusiv, cheltuielile cu dobînzile sînt deductibile pînă la nivelul sumei veniturilor din dobînzi plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobînzile rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleași condiții, pînă la deductibilitatea integrală a acestora. În cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobînda. Limita prevazută se aplică pentru fiecare împrumut.

Gradul de îndatorare al capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat și capitalul propriu. Prin capital împrumutat se întelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, respectiv credite bancare, împrumuturi de la instituții financiare, împrumuturi de la acționari, asociați sau alte persoane, credite furnizori. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, profitul exercițiului și alte elemente de capital propriu (CP) constituite potrivit reglementarilor legale.

În vederea determinării impozitului pe profit, gradul de îndatorare se calculează ca raport între media capitalului împrumutat (CI) și media capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului și la sfîrșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. În cele din urmă, rezultă următoarea formulă:

Gradul de îndatorare # șCI la începutul anului fiscal ^ CI la sfîrșitul perioadeiț/șCP la începutul anului fiscal ^ CP la sfîrșitul perioadeiț

Exemplu:

Un contribuabil are următoarea situație:

Valori la data de Valori la data de Valori la data de

1 ianuarie 31 martie 30 iunie

Capital propriu 100.000 120.000 120.000

Capital împrumutat 120.000 90.000 130.000

Cheltuieli cu dobînzile 0 20.000 30.000

Venituri din dobînzi 0 10.000 12.000

Celelalte venituri impozabile 0 80.000 100.000

Pierderea netă din diferențe de curs 0 25.000 35.000

Pentru a determina nivelul deductibilității cheltuielilor cu dobînzile și al pierderii nete din diferențe de curs valutar la nivelul trimestrului și apoi al semestrului, contribuabilul calculează gradul de îndatorare a capitalului aferent perioadelor menționate anterior.

Conform formulei stabilite mai sus și luînd în considerare CI la 1 ianuarie și la 31 martie, precum și CP la 1 ianuarie și la 31 martie, rezultă:

Gradul de îndatorare, pentru primul trimestru este 0,95.

Avînd în vedere faptul că acest grad de îndatorare este mai mic decît 1, se deduc integral, pentru primul trimestru, cheltuielile cu dobînzile și cu pierderea netă de curs valutar.

Conform aceluiași sistem de calcul, dar aferent primului semestru, rezultă un grad de îndatorare de 1,13.

Deoarece acest indicator este mai mare decît 1, se deduc cheltuielile cu dobînzile și cu pierderea netă de curs valutar numai în limita prevăzută de lege.

Se prezintă urmatoarea situatie:

a) cheltuieli cu dobînzile 30.000

b) pierdere netă din diferențe

de curs valutar 35.000

c) cheltuieli supuse limitării 65.000 șa) ^ b)ț

d) venituri din dobînzi 12.000

e) celelalte venituri ale

contribuabilului 100.000

f) cheltuieli deductibile 22.000 șd) ^ 10% x e)ț

g) cheltuieli reportabile 43.000 șc)-f)ț

Registrul de evidență fiscală este obligatoriu

• Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sînt obligați să întocmească un registru de evidență fiscală, într-un singur exemplar, compus din 100 de file, care trebuie numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial. Completarea se face în ordine cronologică, fără ștersături, iar informațiile înregistrate trebuie să corespundă cu operațiunile fiscale și cu datele prezentate în declarațiile de impunere. Registrul de evidență fiscală se completează în toate situațiile în care informațiile cuprinse în declarația fiscală sînt obținute în urma unor prelucrări ale informațiilor furnizate de contabilitate. Modul de completare a registrului este la latitudinea fiecărui contribuabil, în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii ale acestuia. Maricel Radu dă și exemple în acest sens: calculul dobînzilor și al diferențelor de curs deductibile fiscal, amortizarea fiscală, reduceri și scutiri de impozit pe profit, evidența fiscală a vînzărilor cu plata în rate și alte asemenea operațiuni.

• Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, pînă la data de 25, inclusiv, a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României, a băncilor române și a sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, care efectuează plăți lunar, pînă la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei pentru care se calculează impozit. În acest scop, profitul și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului sau lunar, în cazul bancilor. Contribuabilii au obligația să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, pînă la data de 25 ianuarie, inclusiv, a anului următor, o suma egală cu impozitul calculat și evidențiat pe trimestrul al treilea. Regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil urmează să se efectueze pînă la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare. Persoanele juridice care încetează să existe au obligatia de a depune declarația de impunere și de a plăti impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încheierii activității, la Registrul Comerțului. Persoanele juridice fără scop patrimonial calculează și plătesc impozitul pe profit anual, pînă la data de 25 ianuarie a anului următor. Contribuabilii care obțin venituri din cultura cerealelor și a plantelor tehnice, pomicultură și viticultură plătesc impozit pe profit anual, pînă la data de 25 ianuarie, inclusiv, a anului următor, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al încasărilor. În cursul anului fiscal, agenții economici au obligația să depună declarația de impunere pînă la termenul de plata a impozitului, urmînd ca, după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual, să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat, pînă la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare. Contribuabilii sînt obligați să depună odată cu declarația de impunere anuală și o declarație privind plățile sau angajamentele de plată către persoanele fizice și/sau juridice străine, care să cuprindă sumele, scopul plății și beneficiarul. Nu se cuprind în această declarație sumele angajate sau plătite pentru operațiunile în exclusivitate de import de bunuri și transport internațional. Contribuabilii sînt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere. Declarația de impunere se semnează de către administrator sau de orice altă persoană autorizată, potrivit legii, să îl reprezinte pe contribuabil. (Florin POPESCU)