Confortul financiar

Mihai BUZNEA

Românii dau cu tifla posibilei recesiuni economice mondiale, economia globală fiind, pentru ei, o noțiune abstractă și lipsită de conținut, pe care o țin la distanță și căreia îi ignoră pericolele potențiale. Deprecierea galopantă a leului și întărirea valutelor de convergență permanentă și imediată, de asemenea nu-i îngrijorează. Motivul este unul cît se poate de simplu: atîta vreme cît cineva se ocupă de confortuil lor financiar nu au a se teme ori a da semne de îngrijorare. Cresus cel providențial le veghează nevoile instalat protector pe umerii lor.
Băcăuanii nu fac excepție de la acest tratament provocator/îmbietor. Zilnic, cutiile lor poștale le aduc mesaje de prosperitate și suficiență financiară din partea managerilor grijulii și îndatoritori ai numeroaselor bănci, sucursale și filiale care le-au invadat orașul în intenția de a le aduce El Dorado-ul cît mai aproape de case. Fiecare este preocupat de banii noștri de buzunar. Pe care să-i cheltuim cum vrem, de sărbători, ori după. întrucît cele trecute vor fi urmate de altele, într-un ciclu fără sfîrșit. Banul cu care să-ți satisfaci orice trebuință sau dorință. Ori pur și simplu un moft. Iar tentațiile sînt numeroase și atractive. A le cădea în cursă nu înseamnă decît cîțiva pași: un telefon, o întrebare, o dovadă de venit, o solicitare. Și gata! Ai banii în portofel. Afacerea s-a încheiat. Zarurile sînt aruncate!
Despre dezinteresatele oferte bancare, numai de bine. Toate promo-urile spun că-ți dau și te îndeamnă să o faci. Nu și cît îți cer pentru sumele angajate. Dobînzi, comisioane, DAE, modificări posibile de cote și procente. Riscuri investiționale. Costurile creditului, cu alte cuvinte. Deși băncile noastre nu sînt scutite de aplicarea acelei directive europene care le obligă, sub riscul suportării unor sancțiuni speciale, să comunice clientului toate aceste date. Pentru a ști ce-l așteaptă și, în consecință, dacă este dispus să le accepte. Omisiuni întîmplătoare? Să nu fim naivi! Pentru românul de rînd, ignorant în materie de credite bancare și proceduri de acordare, această presupusă amnezie își are o explicație în celebra butadă – „iuțeala de mînă și nebăgarea de seamă”. Cu alte cuvinte: ai semnat, ești bun de plată. Altul la rînd…
Creditele de consum devin, astfel, o mină de aur pentru bancheri și o gaură neagră pentru cei care le-au angajat. Principiul care le pune în mișcare e simplu: ochii văd, inima cere. Din cauza acestuia, numai în anul care a trecut deficitul balanței de plăți externe a depășit 10 miliarde de euro, în condițiile în care alte miliarde trimise/aduse în țară de muncitorii emigranți au mai dres, cît de cît, busuiocul. Gradul de îndatorare a populației crește necontrolat, anulînd practic preceptele precum „nu cheltui mai mult decît cîștigi”, „nu te împrumuta mai mult decît poți returna”, sau „nu consuma mai mult decît produci”. Conștient, sau nu, îi îmbogățim pe alții și ne condamnăm singuri la sărăcie.
O apreciere la obiect, făcută în aceste zile de președintele Traian Băsescu, a avut, sper, darul de a ne readuce la realitate, de a ne reașeza cu picioarele pe pămînt: ne vor trebui cel puțin 20 – 22 de ani de acum înainte pentru a ajunge la nivelul țărilor europene dezvoltate și a ne compara cu acestea. Abia prin 2030 vom putea face acest lucru. Dar noi nu mai avem răbdare și o luăm timpului înainte. Doar că investițiile în confortul de azi se vor regăsi în disconfortul, prelungit, de mîine. La urma-urmelor, însă, fiecare este liber să-și cheltuie banii așa cum dorește. De asta, au grijă băncile.
Și, pentru a încheia într-un ton optimist aceste constatări despre un fapt la ordinea zilei, să apelăm la un celebru vers al unuia dintre poeții noștri, vizavi de provocările băncilor: „O, pașă, cît de darnic ești!”…i de acordare,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!