Considerații didactice

Am luat Bac-ul. Acum, încotro?

A fi bacalaureat (în evul mediu) era un grad academic care se obținea după doi ani de studii la o universitate. Mai tîrziu, în epoca modernă, acest grad academic se obținea tot în universitățile din Anglia. Iar în Franța și în alte țări europene era echivalentul examenului de maturitate, după terminarea studiilor liceale.
La noi, după legea învățămîntului din 1923, cei ce treceau acest examen aveau dreptul să se înscrie la orice școală superioară (facultate), uneori fără examen, doar cu completarea unei fișe psihotehnice, prin care se atesta nivelul intelectual și înclinarea în domeniul profesional ales. Exact așa cum se petreceau lucrurile pe vremea cînd am absolvit eu Colegiul Național „Sfîntul Sava” din București (1938).
Mîndru nevoie-mare că purtasem uniforma celui mai vechi liceu din țară, dar și că pe mîneca stîngă a uniformei (ori a hainei militare de copil de trupă) purtam însemnele C.N.S.S., eram bucuros că în anul acela (1938), după obținerea diplomei de bacalaureat puteam să aleg Facultatea de Litere și Filozofie din București și să frecventez anii de studiu găzduit în cămine de orfani de război, ori chiar încorporat la o unitate de jandarmi, în condițiile războiului ce bîntuia Europa. Am urmat și studiat cursurile unor celebri profesori universitari ca: Nicolae Cartojan, D. Caracostea, M. Dragomirescu, Tudor Vianu, Mihai Ralea, Dan Simionescu și G.C. Nicolescu, obținînd examenele, uneori, cu „foarte bine cu distincție”, pînă în 1942. Și tot din cauza războiului nu m-am prezentat la examenul de licență decît în 1946, cu alți profesori, printre care și George Călinescu, și fără să mai obțin „magna cum laude”, cum îmi propusesem. Ceea ce nu m-a stînjenit să-mi desfășor activitatea didactică apreciată de forurile superioare cu distincția „profesor emerit” (1969) și „Diploma de excelență”…
Dar astăzi, ce înseamnă să fii bacalaureat? Ce perspective li se deschid tinerilor absolvenți de liceu posesori ai acestei diplome? întrebări care mi s-au pus, mai ales după publicarea articolelor în acest ziar în legătură cu „canoanele” bac-ului din zilele noastre. Cred și sper ca răspunsul la aceste întrebări să fie găsit de tinerii bacalaureați în rîndurile de mai sus, deși motivațiile alegerii facultății sau căile de urmat sînt altele decît războiul sau sărăcia, pe care le-am îndurat eu. Tinerii bacalaureați nu trebuie să renunțe la aspirațiile lor firești de afirmare în plan profesional, folosind toate posibilitățile de afirmare aici, în țara lor, și nu lăsîndu-se furați de vise aventuriste pe cine-știe-ce coclauri străine. Și dacă nu s-au speriat de „canoanele” programei de bacalaureat, depășind probele orale și scrise la care au fost supuși, nu trebuie să renunțe la idealurile de afirmare în domeniul literelor și comunicării, pe care și le-au ales pentru afirmarea aspirațiilor lor. (Prof. Marin COSMESCU)răcia, pe care le-am îndu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!