Legenda omului Dumitru Sechelariu
Ovidiu BUFNILĂ
De-a lungul timpurilor, oamenii care au îndrăznit să construiască evenimente, plini de energie și animați de ideal, au avut de înfruntat fie oprobiul public sau politic, fie dragostea sau ura oamenilor, cuprinși, statistic sau nu, unor mari grupuri fie ele comunități, fie popoare. Cei care, luptînd împotriva curentului general, a prejudecăților, a micimii umane sau împotriva propriului lor spirit, au devenit, într-un fel sau altul, legende.
Opinia comună este că legenda trebuie să conțină elemente ale conflictului armat, această opinie bazîndu-se fie pe experiența comună, fie pe elemente culturale transmise prin ciclurile educaționale, pe cale orală sau prin exercițiul tradiției. În societățile moderne lucrurile au căpătat însă nuanțe noi și e normal să fie așa, de vreme ce tehnologiile și trebuințele economice și strategice modifică ritualul elitelor politice naționale sau internaționale, care construiesc imagini sau legende, modificînd simbolurile cu bună știință.
În 1997, la conferința de presă organizată de Dumitru Sechelariu, primarul Bacăului, conferință de presă ocazionată de împlinirea unui an de la alegerile locale, am avut, pentru prima oară, o lungă discuție cu Dumitru Sechelariu pe marginea legendei sale. Am încercat să descoperim simbolistica proprie unei astfel de construcții și am vorbit despre regimul identitar al legendei.
Dumitru Sechelariu are un ideal și se comportă pe potriva lui, așa cum a declarat în numeroase rînduri. Felul în care instrucționează actele sale politice sau strategiile îi este propriu și rareori pare să fi construit un comportament artificial. Desigur, atunci cînd vrei să schimbi fața lumii într-un fel sau altul, aderenții și opozanții se decantează pe potriva intereselor, a convingerilor proprii, a aspirațiilor, dar și pe potriva acțiunii enigmatice a simbolurilor asupra propriului lor imaginar.
În lumea modernă, simbolurile au o viață stranie, dar multe dintre ele își păstrează funcțiile clasice, astfel că folosirea lor cere uneori nu doar tact politic, dar și intuiție și deplină inspirație și, de cele mai multe ori, hotărîre de nezdruncinat.
Pentru un scriitor, elementele unei legende și felul în care se instrucționează în imaginarul colectiv este o adevărată provocare. O astfel de încercare nu are nimic în comun cu partizanatul pătimaș, cu analiza arogantă sau cu refuzul unei realități de dragul unor meschine interese de moment sau de dragul unor jocuri politice efemere.
Felul în care un om public produce elemente de legendă nu are o legătură implicită, în sensul strict al cuvîntului, cu intențiile sale, mărturisite sau nu, ci este de fapt un act guvernat de imaginarul colectiv care răspunde într-un fel sau altul nevoii de simboluri.
Înregistrarea unor opinii sau atitudini perfect raționale pare imposibilă de vreme ce ființele omenești au nevoie de un ecran simbolic pentru a se ghida într-o lume plină de neprevăzut, iar oamenii politici trebuie să aibă știința de a lucra cu simbolurile.
A fi prezent în imaginarul oamenilor nu este un lucru tocmai ușor. A fi urît sau iubit nu de un om, ci de sute sau mii, e un prim pas către elementele unei legende.
Legenda este o construcție perversă, uneori dezagreabilă, alteori luminoasă. Legenda îl poate sufoca pe omul care o generează sau, dimpotrivă, îl poate duce către idealul său care, prin corecții energice și inspirate, poate fi idealul de prosperitate al atîtor oameni nenumiți sau instrucționați statistic.
Eu nu pun în discuție astăzi dacă ceea ce face Dumitru Sechelariu e bun sau rău, e corect sau nu, e moral sau imoral, e pe potriva așteptărilor oamenilor sau nu. Aceasta este o chestiune despre care vorbesc oamenii urbei, oamenii politici, Dumitru Sechelariu însuși.
Pentru un scriitor, elementele unei legende care pot duce la instrucționarea reală a unei legende vii, este, repet, o încercare provocatoare. Aceasta nu este o măsură asiguratorie pentru acest text, ci o lămurire necesară asupra metodei. Voi opina însă asupra unor încadrări manipulatorii pe marginea evenimentului de duminică, încadrări care dau semn despre dorințele unora de a restricționa elementele de legendă care pot duce la evenimente în plan politic.
Dumitru Sechelariu nu este singurul om de pe lumea asta care produce elemente de legendă care se revendică a fi astfel în imaginarul colectiv, elemente care pot naște legenda sau o pot neutraliza transformînd-o într-o istorie banală. Dacă sondajele de opinie generează reacții diverse, cele mai multe potrivnice, Dumitru Sechelariu, construind un ideal al lui, poate face corecțiile necesare sau poate cădea în diverse capcane. Un om care, energic, controversat, hotărît, versat și intuitiv, vrea să construiască pentru oameni, o poate face în felurite feluri, construcțiile sale trebuind, la un moment dat, să fie clare și ușor de identificat.
Evenimentul de duminică s-a bucurat de o largă participare și o analiză științifică, ieșită de sub imperiul pulsiunilor, patimilor politice sau a sondajelor îngrijorătoare sau de sub banala bîrfă sau de sub exercițiul mediatic, ar trebui să înceapă de aici, cu măsură, științific, profesionist. Evenimentul de duminică a bătut instituția sondajului de opinie și a spus, simplu: o mulțime de oameni au fost acolo, cu Dumitru Sechelariu.
Ar putea fi un punct în care legenda să înceapă sau nu. Ar putea fi un eveniment care să producă mutații politice sau nu. Ar putea fi un eveniment care să construiască fie o alternativă politică, fie un adversar de temut pentru Dumitru Sechelariu. Sau ar putea marca o schimbare majoră în strategiile lui Dumitru Sechelariu, nu de dragul legendei, ci pentru continuarea proiectului său.
Problema rămîne, desigur, deschisă. În al doilea rînd, construcția liderilor noștri, oricare ar fi ei sau oricum ar fi și orice ar face, este, practic vorbind, în propriul nostru imaginar sau în realitate, reflexia propriilor noastre dorințe nemărturisite.
Lasă un răspuns