CONSILIER DE IMAGINE

Cuvîntul tãu

Ovidiu Bufnilă

Imaginea ta este aparținătoare artelor cuvîntului. Chiar dacă ești băiat de cartier sau vreun spilcuit din lumea gulerelor albe, artele cuvîntului te țin înlănțuit în propoziții minore cu înțelesuri majore.

Ești construit prin CUVÎNT și nu iluzoriu, prin orgasm. În fond, orgasmul pare a fi un Big Bang al ființei. Tocmai de aceea ești text-în-desfășurarea-lui gata, gata să umple întregul spațiu.

Corpul tău crează efectul de orizont, iar tu te miști-în-lume potrivit unor instrucțiuni aflate în Marele Text. Schema ta imaginară este a profunzimii și tocmai de aceea s-ar putea să nu o recunoști.

Fie că ești sclavul zodiacului sau al meditației libere, adept al marxismului sau ecologist înlănțuit de carnea bombei atomice, te exprimi și ești explicitat prin cuvînt. Ia seama la consilierul tău de imagine care îți va spune că ești codat și că, supus unei analize atente, ești extrem de vulnerabil prin instrucțiunile de text ce te însoțesc.

Invață să disimulezi pentru a supraviețui.

Cuvîntul tău este o armă.

Exercițiu: scrie pe o bucată de hîrtie cinci cuvinte despre mișcare și apoi compune un text de zece rînduri în care tu să fii eroul principal.

Trebuințele corpului tău sînt nesfîrșite. Multe dintre ele sînt de taină. Ar trebui însă să ne întrebăm asupra trebuinței de unghiuri. În ce fel încearcă imaginarul nostru să se plieze în unghi și de ce. De ce avem de trebuință locuințe în care tirania unghiului sufocă imaginarul născînd fantasme. De ce ne retragem în micimea unghiului.

Căci forța nu este a îngustării. Tocmai de aceea omul politic procedează la gesturi largi, avînd de trebuință mase de oameni, scenă, tribună și ecran. Ecranul, fie el al calculatorului sau al televizorului ne transformă fatal într-un unghi. Căci imaginea se focalizează în imaginarul nostru rostuindu-se în conul de real.

Realul este lumina nouă, pe cînd imaginarul e construit din diamante de lumină veche.

Imaginea ta se focalizează în imaginarul celor din jur sau de aiurea și așa ajungi să înțelegi că te miști într-o lume de unghiuri. Ele te îngustează și numai spiritul liber aleargă nesfîrșit, neîngrădit fiind purtătorul imaginii tale la evenimente mondene, la masa negocierilor la Moscova sau Paris, la un miting sau în visul unui om care te adoră nemărturisit.

Exercițiu: imaginează-ți că ești un corp geometric și că trebuie să te miști repede printre prietenii tăi astfel încît să nu-i rănești, dar să-i surprinzi.

Cine ești de fapt? Cum ai fost gîndit să intri în lume? Ce forțe s-au jucat cu matricea ta informațională? De ce ești așa și nu altfel? E totul întîmplător sau există predestinare? Este o stea care guvernează destinul tău sau trebuie să-ți iei destinul în mîini și să te guvernezi de unul singur? Și de ce ți se întîmplă atît de multe lucruri într-un fel anume, tainic și uneori atît de surprinzător, tragic sau de tot rîsul? Cine ești de fapt și ce ai de făcut în această lume care pare să nu te ia în seamă, care pare că nu ar avea nevoie să se împiedice de tine de vreme ce merge de nebună spre un ultim sens care e de nepătruns? Și de ce trebuie să-ți pui întrebări? Sau poate de ce nici nu-ți pasă?

Sau poate că te simți protejat de forțe misterioase?

Poate că te-ai născut pentru a munci din greu. Ești convins de asta. Schimbă această sarcină cu alta. Poate că ești convins că te-ai născut pentru a plăti vina vreunui strămoș. Schimbă instrucțiunea aceasta tragică. Poate că te-ai născut să conduci lumea. Dezvoltă această idee fascinantă. Poate că te-ai născut să schimbi istoria. Nu te sperie acest gînd? Dar dacă ești convins că nu vei avea niciodată succes? De unde vin toate aceste întrebări uneori incomode, alteori ghidușe, alteori grave și insuportabile? Să spunem că vin din corpul imaginii pe care ți-ai făcut-o despre lume.

Imaginea ta se construiește și se sfărîmă odată cu privirea. Privirea străbate timpul, obiectele și ființele. Cum ești privit? Este o adevărată artă să știi să privești! Poate ai o privire languroasă, de vampă, și atunci nici un om politic nu-și va scăpa. Poate că ești un bărbat cu o privire de oțel și atunci toți dușmanii se vor prăbuși la picioarele tale. Dar dacă privirea te trădeazã? Dacã îți voi spune că ascunzi în sufletul tău un pitic? Să scăpăm de el! Să te reconstruim pe potriva dorințelor tale. Sau poate că ai sînii mici. Dar revoluția sexuală continuă și sînii mici au și ei savoarea lor! Privirea e ca o femeie. Sau poate nu ai mușchi de oțel. Dar ai alte calități care te pot ajuta să reușești. Privește în tine. Cum te vezi? Ce vezi? Reconstruiește felul de a privi al celorlalți prin gesturi, prin semnalele pe care le transmite corpul tău. Tu ești cel care vorbește. Pielea ta, mîinile, ochii. Acestea sînt vorbele tale. Nu ești un obiect. Nu te comporta ca un obiect.

Exercițiu: închide ochii și imaginează-te în mișcare coborînd scările sau dansînd și încearcă să-ți corijezi defectele de mișcare și să descoperi noi poziții avantajoase în raport cu obstacolele întîlnite.