Consilier de imagine

Imperiul, diferența și artele complexității

Ovidiu Bufnilă

Construit cu perversitate, terorismul e refuzul Celuilalt. În aparență. Terorismul asigură prezența diriguitoare. E prezența dușmanului. Prezența malefică. El nu anunță Noile Razboaie ci Epoca Imperială. Care va fi Imperiul? Nu care, ci cum va funcționa Imperiul e important de știut. Aflîndu-ne în zona predicției sau a profeției, ne putem înșela asupra termenilor. Dar imperfecțiunea e tocmai superbia gîndirii. Lipsirea de mari armate aflate în încleștări sîngeroase și pline de tragic și grandoare anunță un construct imperial. Diferența este pregatită. Artele complexității se desfașoară pline de perversitate. Imperiul se întinde etern, jinduind după starea sa imaginară. Imperiul pare a fi Sensul Ultim, ultima instrucțiune a enciclopediei noastre. Imperiul e sfîrșitul democrației. Ea sucombă, se sufocă sub elanul maselor al căror metabolism trebuie să funcționeze continuu îngurgitînd falșii eroi. Falșii eroi sînt construiți cu abilitate sau din greșeală. Exercițiul lor stă fie sub semnul Conspirației, fie sub semnul Rebeliunii, insurgența nefiind invocată. Starea de insurgență, aducătoare de sens, este înlocuită în Epoca Imperiala cu starea de beligeranță continuă. Vor fi avut loc toate razboaiele mondiale posibile. Celălalt ar putea fi eternul dușman în timp ce marile armate se preschimbă în gărzi imperiale specializate și înarmate pînă-n dinți. Ele sînt trimise să restabilească ordinea devenită dezordine prin edict imperial și prin manipulări. Ele sînt trimise, mesianic, să aducă fie pacea, fie sabia. Celălalt este diabolizat. El va fi nu ars pe rug sau ucis în bătălie, ci va fi pulverizat semantic în încîlcite procese pierdute în noianul știrilor amețitoare, fie anulat prin diplomație. Artele complexității se nutresc din aceleași fundamente autoritare ale rasei umane. Noul Imperiu nu este din acest punct de vedere un pas înainte. Omenirea intră în aceste zile într-o eră plină de convulsii care nu anuntă o Renaștere, ci o decădere în Celalalt. Este în fapt, toata această Epocă Imperială, o utopică de rangul I sau, mai mult, o imposibilitate strategică, un finit al exercițiului de putere.