Consilier de imagine

Imaginea celuilalt și deconstrucția autorității

Ovidiu Bufnilă

Lipsirea de istorie prin deconstrucție a normei și reevaluarea atitudinală într-un iluzoriu continuu pare a fi tendința sfîrșitului de mileniu. Fragmentarea și simultaneizarea centru-periferie arestează elanul omului de știința care decade din dreptul său natural. Nu marile spații de lectură sociale vor fi ale sfîrțitului de mileniu, iar sociologul nu va mai fi lectorul ideal. Nevazînd în aceasta moartea sociologiei, ci o metamorfoză, o schimbare de ritm. Imaginea Celuilalt nu va mai fi obiect de studiu si nici eveniment al stării civile, el nemaifiind al grupului ci al lui însuși. Eul Multiplicant, multiplicat în serii de comportamente și atitudini îl face pe analistul conservator și lipsit de orizont să creadă că faptele sociologice nu vor mai fi, nivelare fiind prin multiplicare. Societățile nefiind pe moarte, ci într-un vîrtej informațional, structurile lor informaționale prăbușindu-se în ele însele fie prin regim inflaționist, fie constrîngere la comportament copiat sau indus. Schimbarea sentimentului religios atît prin schimbarea obiectului cît și prin reciclarea subiectului dau îndreptări asupra tendințelor. Unitatea diversității și descoperirea limbilor sînt iluzorii, unitatea nefiind, căci autoritatea se deconstruiește, construindu-se, aflîndu-se în plin proces de eroziune. Căci Eroul, fermentul sociologiei și actele sale, fie erou exemplar prin comportament exemplar, fie erou al actelor sociale și al prospecției sociologice prin legatură și atitudine, prin concept și tendință, se prabușește în el însuși. Nu rețeaua îl egalizează cu el însuși, ci multiplicarea Celuilalt. Celalalt nu mai admite Eroul ca funcție socială, negîndu-i functia. Societățile nu mai pot fi categorisite și inventariate, numite și definite. Faliile nu sînt așa cum nu sînt nici limitele sociologiei, ea nemaifiind știința ce poate structura aparținătoare magicului. Căci noile comportamente, noile manifestări ale spiritului nou religios, actele habitatului și ploile acide construiesc chipul Celuilalt. Sociologul nu va mai fi în opoziție. El nu va mai fi martorul. Ramînînd martor, el se va sfîrși. Dăruindu-se acțiunii, el va fi Eroul. Eroul și Celălalt, norma. Căci războaiele de pe stadioane și șarjele antiglobaliștilor sînt sfîrșirea sociologiei clasice și desuete. Ea nu va mai fi știință moartă, ci artă militară. Căci comunicarea nu este mijloc și nici mediu, așa cum nici tiparul nu a fost, nici televiziunea și nici internetul. Poate ca sînt stări ale sociologicului, ele fiind corpul analizei iar nu obiectul, ele fiind desfășurarea. Sociologia viitorului nu este a obiectelor moarte sau simpla citire a scării valorice, valoarea nemaifiind un construct static. Căci valoarea nu este un asumat și nici un dăruit, așa cum sociologia nu este periferică, ea fiind corpul împotriva corporalității ca și stigmat social. Mesajul este aici și acum. Evenimentul este mesajul iar nu componentele lui, nu statisticile, nu anchetele panel, nu sondajele și nu actul politic. Simultaneitatea este cheia de boltă a noii sociologii care nu va fi a proximității, a alăturării sau a limitei autorității, ci va fi, deconstruindu-se autoritatea, chiar aceasta. Sociologia va fi Celălalt construindu-se pe sine și subminînd autoritatea, evenimentul aici și acum fiind al întregului. Matricile societăților vor fi ale complexității și ale sfîrșirii limitei, complexitatea fiind mai mult decît structura complexă sau dinamică a obiectului social, obiectul social nemaifiind. Căci marea construcție, prin deconstrucția autorității, nu înseamnă disoluția socialului, ci e calea către simultaneitate și lipsire de opoziție, matricile societăților construindu-se odată cu analiza sociologului, iluzorie fiind granița dintre observație și construcție. Moartea autorității este nimic altceva decît moartea discursivului autoritar și conservator, și moartea pasivului. Ieșit de sub conul de lumină al academicului subordonat ministerialului prin fonduri și simpozion și medalii ale conjuncturii și funestului carnaval al autorității închistate, actul sociologului va fi al razboinicului demiurg care distruge pentru a construi. Căci punînd în lumină matricile socialului și structurile dinamice ale lumilor, sociologul va fi în noul său drept natural să recompună partitura socialului nu pe potriva mesajului său împotriva lui, nu pe potriva instrumentarului și dicționarului. El va fi acela care va schimba aici și acum instrucțiunile socialului reunind sentimentul religios cu opinia publică și construind astfel noul mesaj, noua structură care și ea va fi supusă derizoriului și sfîrșirii într-o lume a veciăatăților și nu a limitelor iluzorii și apocaliptice.