O şedinţă specială a fost pentru aleşii locali din oraşul Târgu-Ocna joi, 30 mai 2013, când au luat o hotărâre privind propunerea de retragere a titlului de „Cetăţean de Onoare“ al localităţii băcăune Târgu-Ocna, acordat lui Valeriu Gafencu în anul 2009.
Situaţia extrem de delicată a apărut odată cu solicitarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, aşa cum ne-a explicat primarul staţiunii Târgu-Ocna, Ştefan Şilochi: „În luna noiembrie 2012, am primit o scrisoare de la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România prin care am fost informaţi că trebuie să retragem titlul de «Cetăţean de Onoare» acordat lui Valeriu Gafencu, invocând cadrul legal. De aceea am anunţat asociaţiile care au susţinut activitatea lui Valeriu Gafencu şi am inserat proiectul pe ordinea de zi a şedinţei de Consiliu Local.“
Acest moment a fost de interes naţional, foarte multe persoane s-au dovedit preocupate de situaţia celui care a fost Valeriu Gafencu. Astfel, în ţară au avut loc mai multe manifestaţii de susţinere a celui declarat o victimă a Gulagului Comunismului românesc. Zeci de credincioşi au scandat paşnic şi în faţa Primăriei din Târgu-Ocna, o parte dintre aceştia fiind primiţi în sala de şedinţă.
Consilierii locali au hotărât să ia o decizie după ce ascultă ambele părţi, pentru că nu au venit doar susţinători ai cauzei lui Valeriu Gafencu, ci şi Alexandru Florian, directorul general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, care a susţinut o pledoarie pentru retragerea titlului, învocând spiritul legilor europene şi capitalul de imagine negativ pe care îl poate aduce numele lui Valeriu Gafencu pentru oraşul băcăuan.
„Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România a solicitat reanalizarea acordării acestui titlu, având în vedere că Valeriu Gafencu, intitulat Sfântul Închisorilor, este acuzat că a participat la rebeliunea legionară şi că a instigat studenţii împotriva conducerii Statului român din 1941. Valeriu Gafencu a primit 25 de ani de temniţă grea pentru că a atentat la siguranţa publică. Biserica Română, în ciuda numeroaselor cereri, nu a acceptat canonizarea niciunui Sfânt al Închisorilor“, a fost declaraţia lui Alexandru Florian. Acesta a încercat să demonstreze, prezentându-se cu dosare impresionante, că Valeriu Gafencu nu merită această onoare din partea unui oraş din România.
Contraargumentele au fost susţinute de membrii ai Asociaţiei „Memoria“, de reprezentanţi ai Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici, luptători anticomunişti, care au dovedit mult patos în discursurile lor, de locuitori ai oraşului Târgu-Ocna care merg în fiecare an şi-l pomenesc pe Valeriu Gafencu la Biserica Sfinţii Constantin şi Elena de lângă Spitalul Penitenciar Târgu-Ocna, dar şi de o judecătoare venită la Piatra Neamţ din proprie iniţiativă.
Dacă adversarii i-au creionat lui Valeriu Gafencu un portret al unui rebel, un pericol pentru statul român, reprezentantul Asociaţiei „Memoria“ a susţinut că: „Acesta este foarte important pentru creştini, în Republica Moldova biserica l-a propus spre canonizare pentru că, în perioada comunistă, în închisori se practica cea mai înaltă formă de rugăciune a lui Iisus, deţinuţii ajunseseră la statură duhovnicească“. În apărarea Sfântului Închisorilor, acesta a amintit povestea conform căreia deţinutul de la Târgu-Ocna a donat streptomicină pentru a salva viaţa unui pastor evreu. A amintit de altfel mai multe evenimente considerate minuni înfăptuite de Gafencu. Înainte să apară prima carte în România, s-a scris despre el în America. Renumele i se datoarează poveştilor păstrate despre acţiunile sale petrecute în închisoarea de Târgu-Ocna.
Proiectul de retragere a titlului de „Cetăţean de Onoare“ acordat post-mortem, în anul 2009, deţinutului politic Valeriu Gafencu, decedat în închisoarea de la Târgu-Ocna, nu a trecut. „Pentru retragerea titlului erau necesare 12 voturi, dar nu s-au întrunit, prin urmare proiectul a fost respins“, a anunţat la finalul şedinţei de la Târgu-Ocna consilierul local Aurel Bucur. La auzul deciziei, credincioşii adunaţi au salutat hotărârea aplaudând în lacrimi. Consilierii locali au considerat că, deşi este un subiect controversat în continuare, nu trebuie să retragă un titlul acordat tot de ei şi i-au îndrumat pe susţinătorii lui Valeriu Gafencu să creară în intanţă reabilitarea lui, fiind singura soluţie de stingere a disputei declanşate.
Adina PELIN
„In istoria noastră există un personaj tragic și eroic, dar nu are numele înscris pe bulevarde sau străzi, nu sunt instituții sau școli care să-i poarte numele, nu este amintit în cărțile de istorie ca și un erou al neamului său. Nu are nici măcar un mormânt unde să i se pună o floare din când în când, nu are nimic în afară de amintirea câtorva conaționali care se încăpățânează să-l considere erou al neamului românesc. Fiindcă chiar asta a fost, un erou al neamului românesc, a trăit ca un erou, a luptat ca un erou și a murit ca un erou. A murit ca un erou adevărat, fără să ceară nimic în schimb, a ridicat brațul în fața plutonului de execuție și a strigat: „Trăiască România!”
Nu, nu este o legendă, nu este ceva inventat, este un om adevărat care și-a dedicat viața și moartea României, iar numele lui este Ion Antonescu. Adulat între anii 1940-1944, hulit în perioada comunistă, controversat în perioada post-comunistă, acesta este mareșalul Ion Antonescu, o personalitate militară românească de prim rang, care s-a evidențiat din timpul primului război mondial ca și șef de stat major al viitorului mareșal Prezan, autorul multor planuri de luptă pentru armata română care s-au concretizat în mari victorii, dar prea puțin cunoscute și recunoscute astăzi.”
Romanii i-au cinstit memoria, dandu-i numele strazilor, edificiilor, chiar unor cimitire. S-au gasit imediat detractorii. Evrei, sustinatori de evrei, cozi de topor romanesti. Si astfel maresalul a disparut. Nu si din memoria romanilor adevarati.
La scara mica se dorea acum cu Valeriu Gafencu. In tara noastra unde criminalii unguri (generali), de romani, au parte de statui, grupuri statuare, unde li se inchina maghiarii, oamenii care chiar daca au avut unele pacate, le-au spalat prin inchisoare grea, penitenta facuta, iar dupa ce i se acorda titlul de cetatean de onoare, paradoxal in 2009, vine unul, unii, care se simt lezati. Iar un primar, care nu face nimic pentru urbea sa, pentru oamenii care i-au facut traiul bun (are deja 17 ani de cand calca culoarele primariei targocnene si-i mai calca vreo trei ani), cu niste consilieri ametiti , aserviti, ajunsi prin „cota” data la locale pentru a accede pe scaunele PSD-iste, fac „cvorumul” si legea. Nu o fac in schimb pentru nevoile orasului , pardon statiunii numite fara acreditare, statiune fara spatii de odihna, fara varianta ocolitoare de centru, fara canalizare, fara drumuri de acces, fara spatii comerciale, fara nimic. Doar cu primar greu (peste 110 kg.) pesedist !!!!!
Si un locuitor dintr-un oras mic are asteptari. Ar dori sa se realizeze ceva placut lui, oraselului. Doar ziua de luni , de la 8.00-12.00h.,simte agitatia targului local de second-hand-uri. Acum pensionarii ies la plimbare. Vad ceva, se fac ca negociaza. Apoi privesc micile sau marile schimbari ale unor potentati ai vremii, locali sau nationali, care apar fie la o viitoare vila, fie la un gard asemanator Cotroceniului, fie al prundului Trotusului insusit, fie al banilor multi, spalati sau nu. Apoi orasul intra in uitarea saptamanii. Doar cale de tranzit, pentru drumul DN12 care urca spre Miercurea, ori poate spre Slanicul-Moldovei primarului istet. Si-asteapta, poate zilele lui, poate o ploaie, ori o inmormantare.
Reclama vine pentru oras de unde te astepti mai putin ?
Un „cocalar” din sud, dambovitean, o face cu „perversa” lui. Unii, tot din sus, au aflat atunci de Tg.Ocna !
Acum ne-o serveste primarul si studiosii holocaustului !
Avea nevoie mica urbe de stirea asta nationala !?
Cu siguranta nu ! Avea nevoie de altceva. De o stire care sa aduca vizitatorii necesari dezvoltarii.
Dar ai cu cine !!!