Constatări fugare

Spaima satului

Satul Scorțeni este situat sub coline împădurite și imașuri cu iarbă grasă, prin care unduiesc și revarsă miresme, flori de cîmp: cimbrișorul violet, nalbele galbene și cicoarea albastră, sunătoarea orange și albele margarete, scaiul vînăt, macii roșii și multele, suavele plante spontane cu parfum înviorător și cu flori răsădite din grădina raiului.
Prin inima lui, a satului, trece șarpele unei șosele arcuită în serpentine, printre case gospodărești aparținătoare unor oameni harnici, dar blînzi și tare iubitori de stat la sfat! Ca o imixtiune a rivalului căilor ferate, transportul rutier s-a intensificat și, astăzi, mișună pe șosele, aproape bară la bară, puzderie de autovehicule. Din această pricină, drumurile rutiere se modernizează cu prețul demolărilor de case, al spintecărilor piezișe, prin dealuri, prin munți și codri, doborîndu-se nemilos arborii.
La granița satului Scorțeni, un sat care datează documentar din anul 1443 și se situează la jumătatea distanței dintre Bacău și Moinești, avîntul lucrărilor de modernizare a circuitului rutier s-a stins. Aici, șoseaua este foarte îngustă, iar casele sînt aproape la un metru de marginile ei. Pe lîngă aceasta, șoseaua are nenumărate succesiuni de curbe și curbe deosebit de periculoase, iar mașinile slalomează, într-un zbor diabolic, printre ele.
Faptul s-a soldat cu foarte multe accidente tragice, în urma cărora au fost răniți grav sau și-au pierdut viața mulți oameni. Pe alocuri, și mai cu seamă în perimetrul denumit „podul morții” șoseaua are pecetea sîngelui nevinovat, de o parte și de alta, în biruința morții și a traumelor crîncene, a mașinilor făcute fărîme, a animalelor măcelărite sub roți.
Oamenii nu au decît parțial pe unde circula în afara șoselei și sînt nevoiți să se deplaseze mișcîndu-și amețitor capul, în față și în spate, ca după o minge de tenis, după mașinile vijelioase, pe ambele benzi.
E de neînchipuit cum dorm cei care au locuințele la marginile șoselei, fără nici o protecție cu parapete sau stîlpi de beton. Oricînd, în oricare ceas din zi și din noapte, poate intra peste ei, fără să bată la poartă, un tir mătăhălos, scăpat de sub control. Cum pot oamenii să-și mîne vitele la imaș, în zori, ori înspre casă, la apus, fără putința de a le feri din calea vreunui vehicul scăpat din mîna unui cîrmuitor imprudent?! Dar, cum pot avea liniște pînă cînd le vin copiii acasă, de la școală?!…
Totul e un coșmar incredibil în secolul XXI sau, poate, propriu lui.
Se impun, din respectul pentru dreptul la viață, la liniște și speranță al omului, lucrări de reabilitare a șoselei pe ruta Bacău-Moinești, în spațiile periclitate. Trebuie neapărat amenajate și puse sub protecție cu parapete și piloni de rezistență, în localități. Trebuie, de asemenea, lărgită șoseaua și deschise arcurile curbelor, și trebuie ameliorate hîrtoapele de pe traseu și… ne este dor de agenții de circulație de altădată!
„Trebuie”, așa e scris pe bisectoarea șoselei și am citit cuvîntul la Scorțeni în satul de sub codrii umbroși și cu oameni harnici, blînzi și sfătoși, dar cu jarul spaimei în inimi!… (Aurel V. ZGHERAN)i, lucrări de reabilitare a șoselei pe ruta Bacău

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!