Conștiința aleșilor

Ștefan RADU

Adesea i-am auzit pe aleșii noștri că – într-o situație sau alta – ei votează (în Parlament, în consiliile locale sau în alte foruri reprezentative) „în conformitate cu propria conștiință”. Nu că ar suna rău o asemenea declarație, dar, în fond, ea este foarte vagă. Nu aflăm care sînt mecanismele declanșatoare, ce argumente și experiențe personale stau la baza opțiunilor de moment care marchează deciziile definitive. Nu de puține ori am auzit șefi de partid care își sfătuiau membrii cu drept de vot să aleagă „în deplină libertate”, asta însemnînd, de fapt, că sînt dispuși să negocieze chiar și cu adversarii politici. Cît de ciudate pot fi, uneori, semnificațiile vorbelor aruncate către electorat de către politicienii noștri!

Mă întreb despre ce „conștiință” a fost vorba la Camera Deputaților unde noua formă a Codului Fiscal (a cîta, Doamne iartă-mă, în acești doi ani?!) a trecut plină de confuzii și articole contradictorii? Și acesta este doar exemplul cel mai recent… De fapt, zeci de legi au fost trimise la Monitorul Oficial cu formulări de Gîgă, menite să aducă haosul din țara asta la cote maxime. Interesele cui au fost promovate? Ale alegătorilor, în nici un caz! Dacă ar fi fost preocupați de binele celor ce le-au dat voturile, atunci ar fi făcut măcar efortul de a lectura Codul Fiscal înainte de a pune în funcțiune mașinăria de aprobare a ordinelor venite de la partide. Orice novice ar fi descoperit, la o simplă citire, aberațiile devenite „literă de lege”. Acum se dau erate! Păi, cine votează erata?! Noul text corectat mai are credibilitate dacă nu este întărit de hotărîrea „în conformitate cu propria conștiință” a fiecărui parlamentar? Ne consolăm doar cu faptul că peste o lună, un trimestru sau un an iar se va modifica modificarea. Nu doar conștiința, dar și erorile sînt instabile în țara asta…

A decide „în conformitate cu propria conștiință” mi se pare un lucru banal, normal. Chiar și cînd răspund la ordinele date de conducerile formațiunilor din care fac parte, parlamentarii noștri exprimă o opțiune de conștiință. Dacă sistemul individual de valori intră – prea adesea – în conflict cu strategiile partidului, atunci este necesar un divorț. Nu poți să profiți de apartenența la un grup politic și – în același timp – să lupți împotriva lui. Actul de conștiință s-a consumat în momentul în care a fost semnată și parafată cererea de adeziune la o organizație. Restul este demagogie… Cred că mult mai corect ar fi ca aleșii să spună „am votat în conformitate cu interesele alegătorilor mei”. Aceasta este obligația lui și adevărata datoria. Partidul doar l-a propus; oamenii l-au votat și l-au promovat în fruntea țării. Poate aici se află cauza spaimelor prin care trec formațiunile cînd aud de votul uninominal. Dacă s-ar ajunge la această variantă de alegere, atunci importanța liderilor locali și centrali ar scădea vertiginos. Candidatul va fi, practic, singur în fața votanților săi. Relația se personalizează și responsabilitățile vor fi directe. Deciziile „în conformitate cu propria conștiință” nu-și vor mai avea rostul; parlamentarii și consilierii vor pune pe primul loc dorințele comunităților din care provin.. Restul este demagogie… Cred că mult mai corect ar fi ca aleșii să spună „am votat în conformitate cu in

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!