Contextul istoric și politicile naționale

* România – CIA și documentele declasificate

în perioada comunistă, țările din blocul estic-european au fost monitorizate în permanență de către agenții CIA – Central Inteligence Agency. Avînd în vedere implicațiile economice și politice pe plan internațional, determinate de deciziile luate de conducerea comunistă de la București, interesul SUA pentru România a fost în continuă creștere. Și iată că după ani buni de la căderea comunismului, CIA a declasificat o serie de documente legate atît de perioada comunistă, cît și de cea post-comunistă ale evoluției istorice a României. S-a reușit, astfel, un lucru extraordinar, menit a aduce mai multă claritate și obiectivitate istorică în cunoașterea situației României de atunci și din alte surse decît cele oficiale românești.
Iată ce putem afla din studierea respectivelor documente: după crearea, în 1949, a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), care avea ca principal scop coordonarea planificată a economiilor țărilor din blocul sovietic și mai cu seamă după Conferința Economică de la Moscova, din 1962, s-au observat diferențe majore dintre România și alți sateliți. Conform datelor CIA au existat – la vremea respectivă, nemulțumiri ale regimului comunist în privința politicilor propuse de CAER. Cunoscînd dorința României de a construi o industrie puternică și aflînd despre proiectul construirii combinatului de oțeluri de la Galați, ce urma să tripleze capacitatea siderurgică a țării noastre pînă aproape de anul 1970, Uniunea Sovietică s-a opus amînînd sprijinul pentru respectivul combinat. Pe de altă parte, conducerea sovietică a făcut presiuni asupra țării noastre de a lua măsuri de ajutorare a agriculturii rusești prin direcționarea unei părți a exportului de produse agricole dinspre Vest spre Blocul Sovietic. Astfel, la întîlnirea Comitetului Executiv al CAER, din februarie 1963, s-a cerut României „…să abandoneze planurile pentru noi industrii majore și să se concentreze asupra produselor petroliere, fertilizărilor și agriculturii”. Reprezentantul României în acest organism, Alexandru Bârlădeanu, s-a opus acelui set de propuneri, ulterior acesta fiind susținut de Comitetul Central al partidului, de însuși Gheorghe Gheorghiu-Dej – șeful guvernului, acesta trimițînd o scrisoare de protest lui Hrușciov.
Conform notelor CIA, s-a considerat că liderii români au văzut aceste fapte ca pe o amenințare a planurilor de extindere rapidă a industrializării și au refuzat, în final, să-și modifice programul de dezvoltare economică a țării, în ciuda presiunilor exercitate de URSS și alte țări comuniste. Se redeșteaptă astfel sentimentul naționalismului la români, amplificat și de anumite concesii rusești asupra suveranității naționale, ceea ce-i determină pe români să acționeze mai independent, în special în zonele sensibile ale politicii externe, ceea ce duce la refuzul susținerii acțiunilor sovietice împotriva Chinei.
în altă ordine de idei, găsim prin aceste documente declasificate o interesantă analiză americană asupra standardului de viață românesc și a crizei în care, treptat, s-a adîncit. Conform acesteia, datorită intensei exploatări economice sovietice de după 1944, România a ajuns – dintr-o țară bogată în resurse naturale, una cu multe datorii, iar populația de la sate, ca și cea urbană trec printr-o acută criză a nivelului de trai, cu restricții la produsele agricole, dar și cu alte privațiuni, cu supunere în fața impunerii sovietice a îndoctrinării politice și supravegherii polițienești permanente.
Un alt moment important în istoria recentă a României, semnalat de CIA, a fost strîns legat de invadarea Cehoslovaciei, la 21 august 1968, de către cele cinci țări socialiste „frățești” – URSS, RDG,
Polonia, Bulgaria și Ungaria -, fapt ce a declanșat o criză fără precedent în sînul mișcării comuniste mondiale, a adîncit diferendele chino-sovietice, și mai mult decît orice s-ar fi crezut, a creat o puternică ruptură, greu de imaginat, între Este și Vest. Aflăm, din aceleași documente declasificate de către CIA, că existau o sumedenie de divizii rusești postate la granițele țărilor învecinate cu Cehoslovacia, și nu numai. Trei armate aeriene, sovietice și „aliate”, puteau asigura suportul aerian pentru operațiunile forțelor terestre împotriva României, care deținea la acea dată nouă divizii terestre, patru dintre ele fiind incomplete, iar forțele aeriene aveau în componență un număr de 235 avioane de luptă, fiind totodată preocupată de a-și întări pe mai departe propria sa poziție în țară. Dacă pentru momentul „Primăvara de la Praga” regimul lui Ceaușescu a susținut politica reformistă a lui Dubcek, acțiunile „Solidarității” din Polonia au însemnat pentru liderii români cea mai serioasă problemă, căreia au trebuit să-i facă față îndeosebi după anul 1980. „Solidaritatea” poloneză a reprezentat, pentru Ceaușescu, o permanentă amenințare a controlului său deoarece era stimulatoare de neliniști printre muncitorii din ce în ce mai nemulțumiți ai României sărăcite. Pentru scurt timp situația a fost îmbunătățită, guvernul dirijînd fondurile de apărare către sectorul de consum și amînînd creșterea prețurilor pe care o stabilise pentru perioada respectivă. După anii ’80, declinul economiei comuniste nu a putut fi stopat, țările est-europene, printre care și România, întîmpinînd probleme tot mai mari în obținerea de împrumuturi din Vest. Reducerea importurilor a dus, treptat dar sigur, la scăderea nivelului de trai, fapt ce va avea implicații serioase pentru stabilitatea politică. Astfel, datoria externă a României la sfîrșitul anului 1980 (exprimată în milioane de dolari) era de 10,700, față de 1,63 – cît era în 1970! Chiar dacă datoriile s-au redus în mod simțitor, aceasta nu a însemnat decît o dură austeritate și o accentuată deteriorare a economiei.
Ultima serie de documente este legată de momentul revoluției și de conflictele de după ’89. Dar, despre acest subiect, care necesită o analiză amănunțită, vom vorbi într-un alt articol.

Romulus Dan BUSNEAal al partidului, de însuși Gheorghe Gheorghiu-Dej – șeful guvernului,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!