Contradictii românesti

Ne miram mereu ca bivolul pe care-l hranim cu o mina de fin si o galeata cu apa nu mai are putere sa traga la jug ba mai si moare dupa citeva saptamini de astfel de regim.

Exemplu concret: un camion cu alimente este jefuit de cel putin 70 de tigani iar cei doi-trei politisti trimisi la fata locului nu pot face nimic sa opreasca jaful. De pe margine, insa, comentatorii striga sa fie pedepsiti politistii pentru ca iau bani degeaba.

Aceiasi comentatori uita ca au aplaudat cind Guvernul a taiat lefurile politistilor, uita ca s-au hahait de bucurie ca s-au desfiintat posturile de politie rurala si nici nu vor sa-si aminteasca cind ii injurau pe politisti pentru ca au indraznit sa protesteze.

In paranteza sa notam ca politistii au procedat corect: au evitat escaladarea conflictului si au asteptat sa vina trupele speciale de interventie. Iar daca se apucau sa traga cu pistolul, acum aveam inmormintare cu onoruri militare plus un alt val de indignare ca s-a folosit munitie de razboi pentru a domoli niste sarmani care furau mincare.

Dar asta-i românul: vrea ca plodul sau sa fie toba de carte si sa ia Bac-ul din prima, dar fara sa plateasca profesorul; vrea sa fie sanatos si sa fie diagnosticat corect si repede, dar, daca se poate, medicii sa primeasca salariul minim pe economie. Românul vrea curatenie pe strada dar sa nu plateasca taxe prea mari, vrea mincare ieftina si multa dar nu cumva pamintul sa fie comasat in asociatii agricole.

In general, românul vrea. Dar fara sa dea!