Eugen VERMAN
Costel Foamete e un elev în clasa a XII-a la un liceu din urbea noastră. Sîntem vecini de bloc și-l cunosc. E un băiat înalt, blond, educat. Are o soră – Liliana, pare-mi-se că o cheamă – și ea elevă tot în clasa a XII-a, și ea înaltă și blondă, și ea cu mult bun simț, respectoasă. Părinții celor doi frați sînt oameni onești, sînt, din cîte știu, muncitori, cîștigul lor fiind, însă, destul de modest. Cu toate acestea, copiii lor merg la școală, vor termina liceul și, din cîte mi-au spus, aspiră la școli înalte. Ceea ce le doresc din tot sufletul. Zilele trecute l-am văzut pe Costel pe bicicletă. Știam că nu are așa ceva, așa că l-am întrebat a cui e bicicleta. Iar el mi-a răspuns că și-a cumpărat-o din banii cîștigați în această vacanță. M-am bucurat și i-am urat s-o folosească fără evenimente. Numai că, din păcate, „evenimentul” a sosit. În noaptea de duminică spre luni, hoții i-au furat bicicleta. Au tăiat grilajul de la boxă cu cleștele și duși au fost… Dimineață, cînd Costel a coborît din apartament și cînd a văzut grilajul tăiat, inima era să-i stea. Bicicleta lui nu mai era. Și era atît de sigur că nimeni nu i-o va fura! Mai ales că și acolo, în boxă, era asigurată, adică „legată” cu o șufă pe care o cumpărase cînd adusese obiectul acasă. Sigur, Costel nu-i Acaki Acakievici, eroul din „Mantaua” lui Gogol. El va trăi mulți ani și-și va lua altă bicicletă și mașină. Pentru că are toată viața în față.
Problema e furtul în sine, hoția întinzîndu-se tot mai mult și mai mult nu numai în orașul nostru. Un vecin, aflat la fața locului în așteptarea Poliției – „și Poliția asta, domnule, parcă nici n-ar exista!” – mai spune că „aici e vorba de gașcă. N-a venit unul singur, au fost cel puțin trei”, spune el. „Care gașcă, domnule…? N-ai văzut aseară, la televizor, festivalul ăla al găștilor din București? N-ai văzut ce rol pozitiv au astea, găștile, că spunea o fată că nu fac altceva în gașcă decît că discută literatură, că vorbesc despre viitorul în viață, despre cum să fii fericit, cinstit, demn? N-ai văzut astea, că, altfel, nu criticai găștile?” Și un altul, aflat tot în scara lui Costel: „Și pe urmă, Poliția, cînd să se mai ocupe de fiecare caz în parte, că dacă ai ști cîte furturi sînt într-o noapte, te-ai cruci!”, intervine respectivul. „Mie – se bagă o femeie în discuție – mi-au spart boxa de trei ori pînă acum și nici n-am mai fost să reclam. Mai ales că mi-au furat proviziile pentru iarnă. Și borcanul de 15 kile cu ghebe și un vas mare, din lut, plin cu fasole, și doi saci de cartofi”, înșiră ea pierderile. „Ce-ți spune asta altceva, decît că hoții sînt niște muritori de foame” – zice „criticul” găștilor.
Cert e că băiatul ăsta frumușel a rămas fără bicicletă. În timp ce vecinii lui discută vrute și nevrute, lui mai că-i vine să plîngă. Nici el nu înțelege cum există oameni de felul celor care i-au furat bicicleta. Deși, știe că lumea e plină de hoți de toate felurile și culorile. Dar uite că acum i s-a întîmplat lui. Între timp a venit și Poliția, a stat de vorbă cu băiatul, cu cei prezenți la locul faptei, a luat probe și, ar fi extraordinar, să-i aducă băiatului bicicleta furată. N-ar fi primul caz.
Lasă un răspuns