CONTRAPUNCT Și vinul, domnilor!?…

Nu sînt cunoscător în materie de vinuri. Profesioniștii vinului știu că aici nu e vorba doar de o meserie ci, mai degrabă, de artă. În ce mă privește, știu că în țara mea au fost dintotdeauna vinuri bune, superioare, lucru recunoscut prin multele medalii obținute de vinurile românești la diferite concursuri internaționale. Așa că nu m-am mirat deloc atunci cînd, cu mulți ani în urmă, aflîndu-mă prin Germania sau prin Polonia am văzut, în rafturile magazinelor specializate, vinuri purtînd însemnul României – Tricolorul – din podgorii renumite precum Panciu, Odobești, Dealu Mare, Drăgășani, Tîrnave sau Murfatlar…

Nu de mult – sînt doar doi ani de atunci – aflîndu-mă în orașul canadian Toronto, am fost plăcut surprins să văd, în mai multe magazine, alături de vinuri franțuzești, italiene sau spaniole, vin de Dealu Mare sau de Murfatlar…

Recunosc, pentru mine faptul că am putut chiar cumpăra un vin de Dealu Mare în Canada – într-o țară despre care, cei care cunosc cîte ceva, știu numai de Nadia Comăneci și Ceaușescu – a fost un prilej de bucurie lăuntrică pe care doar un iubitor adevărat al țării sale îl poate trăi. Veți înțelege, deci, de ce m-am simțit iritat cînd, zilele trecute, pe un canal de Televiziune, un domn din Franța, venit la noi în legătură cu posibila noastră aderare la Uniunea Europenă a afirmat, fără echivoc, că vinurile noastre sînt inferioare și că acest lucru s-ar datora politicii de dinainte de 1989, cînd s-au înființat, cu precădere, vii indigene inferioare. Cine i-o fi spus toate balivernele astea, sau cum le-o fi constatat, nu știu! Cert e că, în ultimii ani, inși de prin Occident vin la noi acasă și ne învață cum să stingem incendiile – mă pufnește rîsul cînd mi-amintesc de pompierii aceia din Marea Britanie sosiți la noi să ne demonstreze cum că tulumbele lor sînt mai zdravene și mai eficiente decît ale noastre (!?!) -, să ne spună că laptele vacilor noastre e inferior laptelui dat de vacile din Franța, Anglia sau Belgia, să ne învețe pe unde se bagă ața în ac și altele de felul ăsta. Și acum, iată, vinurile noastre sînt inferioare! Cine l-a văzut și ascultat pe domnul cu pricina – mă refer la noi, cei din România – n-a crezut o iotă din ce a afirmat. Și eu și alții ne-am gîndit, desigur, la piața vinurilor, la faptul că Franța e o mare producătoare de vinuri și, la urma-urmei, ce să mai caute și amărîții ăștia de români pe această piață!? Bunul simț îmi spune că cei de pe acolo nu sînt niște sfinți, niște generoși, niște altruiști în materie de concurență, de comerț, de bani, de profit. Din nenorocire, noi sîntem așa cum sîntem. „Ne facem lecțiile” și, cu ele făcute, ne plecăm fără „frîne” coloana vertebrală și, cu o mînă slugarnică și speriată batem la porțile lor cu speranța că doar-doar ne-or lua în seamă.

Doamne, tare mai sîntem bătuți de soartă!

Revenind la vinuri, nimeni nu spune că nu avem și vinuri proaste, dar cu acelea în nici un caz nu vom merge în străinătate. Căci avem multe podgorii strălucite, avem specialiști, oameni competenți în domeniu și atunci nu ar fi normal să le dăm peste nas celor care ne privesc de sus, celor care ne consideră ca avînd rudele apropiate, încă, în copaci, celor care ne sfidează considerîndu-ne niște troglodiți?

Eugen VERMAN