CONTRASENS

Din basmele românilor (II)

Răzvan BIBIRE

Un alt mit drag românilor este acela că sîntem și am fost pururea un popor tolerant. Că ne-am iubit aproapele, indiferent de religie, rasă sau naționalitate. Desigur, nu luăm în considerare orientarea sexuală.
Un sondaj de opinie, dat publicității anul trecut, spulberă, însă, acest mit. Chiar dacă aproape două treimi dintre repondenți consideră că minoritățile naționale au aceleași drepturi cu românii get-beget, mulți dintre conaționali nu prea doresc să aibă de-a face cu aceștia.
O treime dintre românii „puri” consideră țiganii o mare problemă și o cincime cred același lucru despre maghiari. Cît despre acceptarea unor relații apropiate cu minoritățile, atitudinea generală este de respingere: țiganii și arabii sînt notați cu 5,14, respectiv, 5,18, pe o scară de la 1 la 7, unde 1 este o relație apropiată (membru al familiei) iar 7 este cea mai îndepărtată (nu ar trebui să vină în România). Atitudinea se modifică, însă, pe măsură ce crește gradul de educație al repondenților.
Ca să pun sare pe rană, să mai amintesc de publicistica lui Eminescu, în care, pe de o parte, poetul clamează virtuțile toleranței poporului român, iar pe de altă parte, respinge orice element străin, fie ungur, rus, polonez, turc, evreu, austriac, neamț.
Ne place să ne considerăm toleranți, dar de la vorbe la fapte distanța este imensă. Dacă am învăța să ne vedem cu ochi critic greșelile, putem spera că le vom îndrepta. Dacă ne vom amăgi în continuare cu false mituri nu vom face decît să persistăm în greșeală.pun sare pe rană, să mai amintesc de publicistica lui Eminescu, în care, pe de o parte, poetu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!