Imobilizați într-un cărucior cu rotile, fără putința de a comunica decît prin semne sau fără autocontrol. Aceștia sînt copiii cu dizabilități. Asistați în cadrul Complexului de servicii comunitare nr. 2, aceștia au, pînă la 18 ani, o viață acceptabilă. Cel puțin din punct de vedere al serviciilor asigurate. Majoratul reprezintă, însă, începutul incertitudinilor. „Trebuie să recunoaștem că, deocamdată, copiii cu dizabilități care împlinesc 18 ani continuă să rămînă o problemă nerezolvată. Rămîne de văzut ce se va întîmpla cu cei care împlinesc 18 ani și, în mod normal, ar trebui să iasă din sistem. Din păcate, aceștia nu prea au unde să se ducă. Anul trecut s-a găsit o rezolvare doar pentru trei astfel de tineri, care au fost internați în centrul de la Gîșteni. Acum mai avem în centru 18 tineri care sînt deja majori și, pînă la sfîrșitul anului, numărul acestora va ajunge la 26”, a declarat Sorin Brașoveanu, directorul Direcției Generale pentru Protecția Copilului (DGPC). Din fericire pentru DGPC Bacău, existența unei facultăți de kinetoterapie în oraș a rezolvat problema specialiștilor, care în alte județe sînt mai rari ca iarba de leac. Bacăul are, însă, o altă problemă: penuria de medici neuropsihiatri. „Medicul din Policlinică, cel de la Comisia de Eavluare și cel de la Comisie pentru Protecția Copilului e unul și același om și uneori se întîmplă ca diagnosticul pus de acesta să nu coincidă cu indicațiile psihologilor”, a mai spus directorul Sorin Brașoveanu. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns