Copiii instituționalizați s-au privatizat

• ca să facă rost de bani de buzunar, fetele din centrele de plasament cos goblenuri • prețul unei pînze nu este mai mic de 500 de mii de lei • principalii beneficiari sînt salariații din centrele de plasament

Tinerii din Centrul de Plasament 2 din Bacău au găsit o modalitate, pe cît de inedită, pe atît de ușoară de a face bani. Banii de buzunar pe care îi primeau de la centru, în cazul în care îi primeau, nu le ajungeau nici pentru a cumpăra cel mai ieftin deodorant. În aceste condiții, tinerele care au nevoie de bani pentru a ieși la un suc sau pentru a-și procura articole de igienă personală au încercat fel de fel de variante ca să completeze micile economii. Concluzia la care au ajuns este că pot să-și completeze veniturile cosînd goblenuri. Așa cum este moda în acest domeniu, pînzele pe care le cos nu mai sînt pictate, ca cele care se găseau pe piață în urmă cu 10 ani. Și fetele de la Centrul de Plasament 2 din Bacău s-au reorientat spre noile modele, în care imaginea goblenului este desenată pe hîrtie. Deși foarte migăloasă, această activitate le-a captivat pe tinerele care nu au găsit altă modalitate mai cinstită de a face rost de bani. „Cos de mai mult timp la goblen. Prima dată am văzut la o doamnă de aici, din centru, apoi m-am apucat și eu. Lucrez cînd am timp și-mi ia cam o lună să termin un goblen”, ne-a declarat Alina, pe care am găsit-o într-o cameră din internat cosînd un portret foarte sugestiv. Ca și Alina, și Ioana, colega ei de cameră, avea aceiași îndeletnicire. Pînza fetei, de dimensiuni mari, aproximativ 30/40 cm, era o icoană în ministură a Maicii Domnului de care fata era foarte mîndră.

Spre deosebire de alți pasionați ai acestei arte, tinerele din centrele de plasament nu se plîng că nu au cui să vîndă lucrările. Ba, din contră, toate lucrările pe care le cos sînt dinainte de a fi începute vîndute. În majoritatea cazurilor, beneficiarii goblenurilor sînt salariații din centru, care aleg modelele pe care fetele le cos. Cum totul are un preț, nici tinerele nu se lasă mai prejos. Lucrările pe care ele le cos sînt ceva mai ieftine decît prețul pieței, dar pentru că primesc banii imediat tinerele acceptă și acastă variantă. Costul unui tablou variază în funcție de dimensiune. Pentru o pînză ca portretul Maicii Domnului, Ioana urma să primească de la instructorul de educație 500.000 de lei. (Costinela BREAHNĂ)